10 nume de fete, predestinate succesului. Cum să-ţi botezi fiica. Vor aduce noroc și belșug pentru toată viața!

10 nume de fete, predestinate succesului. Cum să-ţi botezi fiica. Vor aduce noroc și belșug pentru toată viața!

Unele studii sugerează că oamenii tind să prezică succesul unei persoane în funcţie de numele pe care-l poartă, pe care-l asociază cu vedete, personalităţi sau chiar cu diverse stereotipuri. Unii cred că numele are o influenţă covârşitoare asupra dezvoltării personalităţii şi că poate chiar influenţa destinul cuiva.

1. Alexandra [greacă] – “alexo” – “a proteja, a apăra” şi “andros” – “bărbat”
Românce de succes cu numele Alexandra: Alexandra Stan, Alexandra Ungureanu, Alexandra Maria Lara, Alexandra Marinescu, Alexandra Dulgheru

2. Ana [ebraică] – “hanan” -a avea milă, a binevoi
Românce de succes cu numele Ana: Ana Blandiana, Ana Aslan, Ana Maria Braânză

3. Andreea [greacă] – “andreia” – “bărbat”, “curaj”
Românce de succes cu numele Andreea: Andreea Esca, Andreea Raicu, Andreea Marin Bănică, Andreea Răducan

4. Carmen [ebraică] – grădină
Românce de succes cu numele Carmen: Carmen Tănase, Carmen Stănescu, Carmen Maria Cârneci, Carmen Hanganu

5. Cristina [latină] – urmaşul lui Hristos
Românce de succes cu numele Cristina: Cristina Neagu, Cristina Vărzaru

6. Elena [greacă] – rază de soare
Românce de succes cu numele Elena: Elena Farago, Elena Cârstea, Elena Gheorghe

7. Iulia [latină] – descendentul zeului Jupiter
Românce de succes cu numele Iulia: Iulia Haşdeu, Iulia Vântur

8. Maria [ebraică] – miryam = copil dorit
Românce de succes cu numele Maria: Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Maria Popistaşu, Maria Ciobanu, Maria Dinulescu

9. Mihaela [ebraică] – cine se aseamănă cu Iehova?
Românce de succes cu numele Mihaela: Mihaela Runceanu, Mihaela Melinte, Mihaela Miroiu, Mihaela Rădulescu

10. Nadia [rusă] – nadejda=speranţă
Românce de succes cu numele Nadia: Nadia Comăneci

Preacuvioase părinte, de ce postim în zilele de miercuri şi vineri?

Postul din zilele de miercuri şi vineri este împământenit în viaţa liturgică a Bisericii încă din primele veacuri creştine. Bunăoară, în Didahia, cap. VIII, se spune: “…dar voi să ajunaţi Miercurea şi Vinerea”. Tot din Sfânta Tradiţie avem consemnată motivaţia concentrată a postului din aceste două zile ale săptămânii.

Sfântul Petru, episcopul Alexandriei, martirizat în zilele lui Diocleţian, spune aşa: “…în a patra zi (miercuri) şi Vinerea… se cuvine nouă să postim după tradiţie…, căci în a patra, sfat nelegiuit au făcut iudeii asupra Domnului, iar Vinerea, fiindcă pentru noi a pătimit El.” De asemenea, a doua poruncă bisericească ne îndeamnă să postim toate posturile de peste an, înţelegând aici toate zilele de post rânduite de Biserică.

Aşadar, postim miercurea căci în această zi au făcut sfat cărturarii ca să-L prindă pe Mântuitorul Hristos, iar Iuda a vândut pe Mântuitorul Hristos pentru 30 de arginţi, tot în această zi. Renunţând la mâncărurile de dulce din această zi, Îi arătăm Preabunului nostru Mântuitor că ne desolidarizăm de “vânzătorul” şi că iubim mai mult hrana duhovnicească, părtăşia cu Dumnezeu, în defavoarea bunurilor lumeşti trecătoare şi fragile pe care ţi le oferă plăcerile acestei lumi simbolizate în cazul de faţă prin mâncărurile de dulce.

Postim vinerea căci este ziua în care Hristos Dumnezeu, Marele Răstignit, a îndurat patimile cele mântuitoare: scuipările peste faţă, batjocura, biciuirile, lovirile, răstignirea pe Cruce şi moartea pentru noi şi pentru a noastră mântuire, aşa după cum mărturisim în Simbolul de credinţă. Postim vinerea ca să ne arătăm recunoştinţa faţă de Mântuitorul nostru, pentru că ne-a redeschis Raiul, făcându-ne părtaşi la viaţa Sfintei Treimi.

De ce postesc unii creştini şi lunea?

Postul de luni este practicat mai mult în viaţa monastică. Deci este benevol pentru creştinii de rând, dar bine-venit pentru cei ce-l ţin, deoarece arată odată în plus dorinţa omului de a se hrăni mai mult cu cele spirituale. Pot posti lunea cei care se confruntă cu probleme deosebite şi vor grabnic ajutor de la Domnul. Mai ales în părţile Moldovei mulţi creştini postesc lunea şi pentru a aduce slavă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite, căci postul este o jertfă, dar şi un dar deopotrivă.

Care este rolul untdelemnului (uleiului) în alimentaţia de post?
Untdelemnul este un aliment descoperit şi folosit de om pentru a-şi întregi alimentaţia zilnică. Uleiul obţinut din sâmburi de măslin era o hrană atât de “săţioasă”, bogat în calorii, încât înlocuia cu succes lipsa cărnii. De aceea, în perioada postului, în zilele prevăzute de rânduielile bisericeşti, untdelemnul este scos din alimentaţie deoarece noi urmărim în post dezrobirea trupului de patimi, şi cum untdelemnul aduce un bogat aport nutriţional, trupul nu mai simte nevoinţa postului.

Iată ce spune David în cartea Psalmilor: “Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului” (Ps. 108, 23). Un trup cât mai “uşor” din punct de vedere alimentar poate fi orientat mai lesne către cer.

Dar să nu uităm esenţialul. Postul redus doar la aspectul alimentar devine o simplă dietă. Ca să putem simţi deplin roadele cele frumoase ale postirii este necesar să însoţim postul alimentar cu postul duhovnicesc, adică rugăciune stăruitoare, citirea Sfintei Scripturi, a cărţilor ziditoare de suflet, dar şi de săvârşirea faptelor bune.

Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei pe înţelesul tuturor, Mănăstirea Lainici; Nicoleta Olaru, Ziarul Lumina.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!