4-29 Iunie, Postul Sânpetrului! Maica Siluana: Una dintre măiestriile omului este de a face mâncarea frumoasă şi bună… Atenție însă: aceste preparate din soia sunt mincinoase!

4-29 Iunie, Postul Sânpetrului! Maica Siluana: Una dintre măiestriile omului este de a face mâncarea frumoasă şi bună… Atenție însă: aceste preparate din soia sunt mincinoase!

Maica Siluana: Ce e important atunci când postim
Azi e zi de post! Maica Siluana: Una dintre măiestriile omului este de a face mâncarea frumoasă şi bună şi aceste preparate din soia sunt frumoase şi bune, dar sunt şi mincinoase, nu? Ce e important atunci când postim:

Citiţi ce scrie pe etichete şi luaţi aminte la cele „identic naturale”, că şi păcatul pare firesc, natural, firii căzute…

Maică, omul este creator. Dumnezeu i-a dat darul să fie creator, fiindcă el, când mănâncă, nu paşte, ci face artă culinară. Una dintre măiestriile omului este aceasta: de a face mâncarea frumoasă şi bună şi aceste preparate din soia sunt frumoase şi bune, dar sunt şi mincinoase, nu? Cum sunt şi flori frumoase şi bune, dar artificiale. Sunt mincinoase, nu sunt adevărate. Citiţi ce scrie pe etichete şi luaţi aminte la cele „identic naturale”, că şi păcatul pare firesc, natural, firii căzute…

Important e ca atunci când postim să ne lepădăm de ceva ce ne place şi să fugim de îmbuibare ca să-i facem loc lui Hristos. Şi cum Îi facem loc? Rugându-ne! Postim de mâncare ca să descoperim două lucruri: că suntem flămânzi, că oricât am mânca nu ne săturam niciodată şi că suntem flămânzi. Suntem flămânzi de Dumnezeu şi trebuie să-L mâncăm pe Dumnezeu. Al doilea lucru pe care trebuie să-l descoperim este că noi nu avem viaţa în noi, că fără mâncare murim, că viaţa trebuie alimentată din afară, că nu ne putem întreţine singuri viaţa. Nici pe cea biologică, şi cu atât mai mult pe cea duhovnicească. Or, postul Bisericii ne învaţă că viaţa biologică se întreţine cu bunătăţile cele pământeşti luate cu mulţumire şi cumpătare, iar cea veşnică, „cereasca Domnului Împărăţie”, se primeşte în dar de la Cuvân­tul lui Dumnezeu. El, Dumnezeu Cuvântul, ne şi învaţă să ne trăim amândouă dimensiunile şi că nici una nu trebuie neglijată. Nu putem trăi numai cu pâine şi nici doar cu tot cuvântul Lui. Însuşi Domnul ne-a arătat lim­pede asta. N-a transformat pietrele în pâine, nu? Dar a înmulţit pâinile. De ce? Pentru că omul este coautor cu El. Omul a dăruit cele cinci pâinişoare şi Domnul a săturat cu ele cei cinci mii de oameni…

Dar cu surogate nici Dumnezeu nu ne poate sătura!

***

Postul este cununa celor ce se înfrânează

„Postul ocrotește toate virtuțile. Este începutul nevoinței duhovnicești, cununa celor ce se înfrânează, frumusețea fecioriei și a sfințeniei, strălucirea înțelepciunii, începutul vieții creștinești, maica rugăciunii, izvorul înfrânării și al chibzuinței. El ne învață isihia și precede toate faptele bune.”

„Postul ocrotește toate virtuțile. Este începutul nevoinței duhovnicești, cununa celor ce se înfrânează, frumusețea fecioriei și a sfințeniei, strălucirea înțelepciunii, începutul vieții creștinești, maica rugăciunii, izvorul înfrânării și al chibzuinței. El ne învață isihia și precede toate faptele bune.” (Sfântul Isaac Sirul)

„Fiindcă suntem atrași prin toate simțurile, haideți să le împrejmuim pe toate cu înfrânarea. Dacă, prin urmare, postești de la mâncăruri, dar privirea te face să curvești în adâncul sufletului tău și te pleci spre iscodirea păcătoasă și spre pizmă, dacă auzul tău primește înjurături, cântece desfrânate și vorbiri de rău și primești lucruri care vatămă în mod corespunzător și celelalte simțuri, care este folosul postului? Fără îndoială că nici unul.” (Sfântul Grigorie Palamas)

„Prin urmare, așa să păzești postul acesta pe care ai intenția să-l ții. Mai întâi de toate, să te păzești pe tine de orice cuvânt rău și orice poftă rea și să-ți cureți inima ta de toate deșertăciunile veacului acestuia. Dacă le vei păzi pe acestea, acest post al tău va fi desăvârșit. Vei face după cum urmează: După ce vei împlini cele ce au fost scrise mai sus, în ziua aceea în care vei posti, nu vei gusta nimic altceva decât pâine și apă. Și din mâncărurile tale pe care voiai să le mănânci vei face un calcul al mărimii cheltuielii zilei aceleia și vei da suma văduvei și orfanului sau oricui se află în nevoie. Astfel, vei ține cugetul tău smerit, încât acela care a primit milostenie de la smerenia ta să-și sature sufletul lui și să se roage la Domnul pentru tine. Dacă, așadar, vei ține postul cum te-am învățat, jertfa ta va fi bineprimită înaintea lui Dumnezeu, și acest post se va socoti înaintea Domnului. Iar slujirea care se face în acest chip este bună, aducătoare de bucurie și bineprimită înaintea lui Dumnezeu.” (Păstorul lui Hermas)

„Nu e de ajuns depărtarea de mâncăruri în sine pentru un post lăudat, ci să postim cu un post primit, plăcut lui Dumnezeu. Adevăratul post este înstrăinarea de orice rău, înfrânarea limbii, depărtarea de mânie, despărțirea de pofte, clevetire, minciună, jurământ strâmb. Fuga de acestea este postul cel adevărat.” (Sfântul Vasile cel Mare)

„Postește nu numai de pâine și vin și cărnuri și de alte mâncărurisau băuturi, ci cu mult mai mult de gânduri.” (Sfântul Nil Ascetul)

„Acesta este cu adevărat chipul postului. Dovedirea lui în toate faptele bune. Nu hrăni mintea cu plăceri desfrânate…să ai voia ta întreagă liberă de patimi.” (Sfântul Chiril al Alexandriei)

„Adevăratul post este depărtarea de orice rău.” (Sfântul Teodor Studitul)

Surse: Monahia Siluana Vlad, ”Deschide cerul cu lucrul mărunt”; Simeon Koutsas, Postul Bisericii. De ce, când și cum postim, Apostoliki Diakonia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!