Păcatul este o greșeală sau o nedreptate față de Dumnezeu, față de oamenii din jurul nostru și față de noi înșine.
Religia a avut întotdeauna rolul de a-l îndruma pe om pe calea cea dreaptă, de a-l feri de păcat. Aceleași greșeli le poate face și un simplu cerșetor, dar și cel mai bogat om din lume, pornirile spre păcătuire existând în aceeași măsură în toți oamenii.
Nici un om nu poate să spună că nu știe ce este și ce nu este păcat. Fiecare avem conștiință morală, care nu este altceva decât glasul lui Dumnezeu în om si care ne spune totdeauna când facem un lucru dacă e bine sau rău. Cel mai important este să ne ascultăm conștiința și Dumnezeu ne va feri de păcat.
Păcatul a avut urmări grave de la începutul Creației. După ce Adam a păcătuit, Dumnezeu atât de mult s-a mâniat pe el, încât pedeapsa a avut consecințe nu numai asupra lui ca om, ci și asupra Creației. Tot așa, păcatul făcut azi de fiecare ins în parte se răsfrânge nu numai asupra celui care l-a făcut, ci și asupra familiei, casei, copiilor, gospodăriei etc., deci are urmări grave asupra tuturor.
Cele șapte păcate capitale:
Mândria este păcatul de moarte prin care Lucifer a căzut și s-a transformat în diavol și din lumină a devenit întuneric. Din acest păcat se nasc îngâmfarea, ipocrizia, megalomania, aroganța, înfumurarea, nerușinarea și altele, toate izvorâte din mândrie.
Dupa Sfântul Nectarie al Eghinei, îngâmfarea este patima cea mai rea dintre toate și pricină a tuturor relelor dintre oameni. Aceasta produce toate scandalurile, aceasta aduce dezbinarile, tulbură pacea din lume, aduce lupte și războaie și toate nenorocirile dintre oameni. Mândria naște nerusinarea, necredința, ura, mânia, disprețul, dușmania, disprețuirea aproapelui, împietrirea inimii, cruzimea.
Invidia este un alt păcat capital din care izvorăsc complotul, mânia, dușmania, cearta, nemulțumirea etc. Invidia este patima unui suflet înrăutățit, chinuit de bunul mers și faptele bune ale aproapelui. Invidiosul este mâncat pe dinăuntru și este mistuit de patimă. Invidiosul uraște pe cel ce îl întrece cu situația, cu bogația, cu cinstea. Invidiosul poftește necontenit la bunurile aproapelui său, uraște pe cei frumoși și buni. Este prietenul și ajutorul satanei. Invidiosul se hrănește cu nenorocirea aproapelui său. „Nu este patimă mai otrăvitoare ca invidia”, zice Sfântul Vasile cel Mare.
Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor, dupa cuvântul Sfântului Apostol Pavel, căci din ea se nasc: mărturia mincinoasă, lăcomia, minciuna, nemilostivirea, vicleșugul, nedreptatea, furtul, batjocorirea celor sfinte, cămătăria, închinarea la idoli. Toate acestea sunt roadele și copiii iubirii de argint. Iubirea de argint este alipirea iraţionala de bani, este patima înfricoșată, nedreaptă, fărădelege și nesăturată. Iubitorul de argint este mai nenorocit decât toți; are totul și nu are nimic.
Desfrânarea este păcat de moarte, oprit și de cele zece porunci ale lui Dumnezeu. Din acest păcat se nasc: sodomia, corupția, amestecarea sângelui, bestialitatea, adulterul, nefrica de Dumnezeu ș.a. Toate acestea sunt roadele desfrânării.
Lăcomia este unul dintre păcatele capitale din care pornesc risipa, ilegalitatea, jurământul mincinos, beția, furtul, senzualitatea, răpirea, lingușirea, nerușinarea, nesăturarea.
Trândăvia este păcatul de moarte căruia îi urmează: deznădejdea, lenea, nepăsarea, neglijența, necredința, osândirea altuia, amânarea.
Mânia este păcatul de moarte din care se nasc: nebunia, blasfemia, cruzimea, tulburarea, spaima trupului, ocara, iritarea, prostia, schimbarea trupului, uciderea și multe altele. Toate lucrurile pe care le fac oamenii stapâniți de mânie sunt oarbe, fără de minte, păcate. De aceea, zice Sfântul Ioan Gură de Aur, ”trebuie sa ne păzim de mânie și să vorbim cu cuviință”.
Fiecare din noi păcătuiește, dar prin post, spovedanie și rugăciune putem să ne mântuim sufletele și să ne redobândim pacea.