Aici să mergi în această vară şi cât mai repede, mai ales cât e Postul Sfintei Marii! Binecuvântare, har, reuşită în viaţă şi spor în toate găseşti la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi la izvorul e tămăduitor! Horăicioara, Neamţ! Nu amâna!

Aici să mergi în această vară şi cât mai repede, mai ales cât e Postul Sfintei Marii! Binecuvântare, har, reuşită în viaţă şi spor în toate găseşti la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi la izvorul e tămăduitor! Horăicioara, Neamţ! Nu amâna!

Icoana făcătoare de minuni şi i

Izvorul Maicii Domnului de la Horăicioara

În partea de sud a Mănăstirii Horaiţa, la mică distanță, lângă o troiță, se găseşte un izvor tămăduitor, căutat de mulţi pelerini.

Acest izvor a apărut în chip minunat la rugăciunile fierbinți ale monahilor de la Horăicioara, care sufereau de lipsa apei. Minunea s-a petrecut în timpul stăreţiei arhimandritului Ermoghen Buhuș (1837-1877).

Tradiția spune că toți călugării s-au zăvorât în bordeie și au ţinut post negru timp de 40 de zile, rugându-se neîncetat. Dumnezeu le-a ajutat, iar în a patruzecea zi primul monah care a ieșit din bordei a văzut-o pe Maica Domnului lovind cu toiagul chiar în locul unde este astăzi izvorul.

Izvorul de la Horăicioara a fost binecuvântat cu darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti. Astfel, odată cu refacerea bisericii a fost ales al doilea hram al mănăstirii – Izvorul Tămăduirii, pe lângă cel dintru început, Buna Vestire.

În ’95, pe când egumen la Horăicioara era Părintele Naum, o bătrânică şi-a recăpătat vederea după ce a luat apă de la izvor şi şi-a spălat ochii.

În fiecare an, de Izvorul Tămăduirii, la Mănăstirea Horaiţa are loc procesiunea în care icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Izbăvitoarea de secetă” este purtată până la Horăicioara. Credincioşii veniți să se roage şi să participe la procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului urcă şi pentru a lua apă de la izvorul tămăduitor de la Mănăstirea Horăicioara.

Procesiunea de Izvorul Tămăduirii de la Mănăstirea Horaiţa către Mănăstirea Horăicioara

Dacă se întâmplă acest lucru, preotul nu trebuie să mai spovedească femei! Motivul:

Femeile sunt mai usor de convertit intai psihologic, emotional, insa aceasta poate deveni o problema. Exista trei niveluri: cel duhovnicesc, cel psihologic si cel trupesc. La femei, nivelul psihologic se apropie mai mult de cel duhovnicesc, asa incat faptele psihologice sunt considerate de ele duhovnicesti. La barbati, partea psihologica se apropie mai mult de cea trupeasca, de aceea cauta multumire trupeasca si placere.

Ca duhovnici, nu trebuie sa indepartam femeile din aceasta cauza, ca sunt mai inclinate catre afectivitate si catre zona psihologica, ci sa le explicam ca ne dorim mantuirea lor. Este firesc ca femeia sa paseasca la inceput in mod psihologic, sa caute adica un sprijin in barbat sau in duhovnic.

Parintele duhovnic trebuie sa fie matur, sa nu lase gandurile sa-l doboare, sa-l influenteze, si sa ridice femeile ce se spovedesc la un nivel superior, la nivelul duhovnicesc. Daca preotul duhovnic observa o inclinatie si o atractie psihologica, nu trebuie sa indeparteze persoana, deoarece ea poate fi lipsita si de sprijinul duhovnicesc si poate cadea in deznadejde. Cu totul alt lucru este daca insusi duhovnicul sufera de o asemenea scadere. Daca se intampla asa ceva, nu trebuie sa mai spovedeasca femei.

Femeia, la inceput, atunci cand vine la spovedanie, fiind trecuta prin multe, are de obicei inima pustie, se simte foarte jos. Cand simte un oarecare folos din partea preotului duhovnic, atunci este cu putinta ca din recunostinta sa se entuziasmeze fata de el. Duhovnicul insa trebuie sa ia aceasta ca pe o dorinta a ei de a se sfinti si nimic altceva. Cand femeile simt plictiseala sau sila in prezenta duhovnicului, atunci este o stare bolnavicioasa, in functie de starea fiecaruia si cu rugaciunea necesara, trebuie sa ajutam.”

Arhimandrit Sofronie Saharov. Extras din ”Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos si Sfantul Vlasie, Cunosc un om in Hristos: Parintele Sofronie de la Essex”, trad. de Pr. Serban Tica, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, pag. 225

 

error: Content is protected !!