Puțină lume știe că moliftele pot face adevărate minuni pentru credincioșii care au probleme de sănătate, necazuri sau farmece. Iată la ce vă pot fi de folos aceste slujbe miraculoase.
UTILE PENTRU IERTAREA DE PĂCATE ȘI ALUNGAREA DUHURILOR RELE
Din cele mai vechi timpuri, moliftele sunt citite de preoți atât pentru iertarea de păcate cât și pentru alungarea duhurilor rele, însănătoșirea grabnică, dezlegări de farmece și blesteme.
Cele mai puternice rugăciuni împotriva spiritelor rele sunt Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, care se citesc de obicei, pe data de 1 ianuarie a fiecărui an. Nu orice preot poate însă că rostească aceste rugăciuni, cunoscute și sub denumirea de blesteme asupra necuratului, ci aceia care au mare har, au ținut post și s-au pregătit sufletește.
De asemenea, pentru ca rugăciunea să aibă efectul dorit și credincioșii trebuie să țină post.
MOLIFTE DE CURĂȚIRE
O rugăciune de mare ajutor, o moliftă de curățire se citește femeilor care au făcut întrerupere de sarcină.
Potrivit tradiției, timp de șase săptămâni după avort, femeile nu au voie să intre în biserică, apoi se vor să spovedi și li se va citi această rugăciune. De asemenea, biserica îndeamnă femeile ca după un avort să boteze un copil, pentru iertarea păcatelor.
Tot moliftele se vor citi și înainte de spovedanie și de împărtășanie, când preotul îi adună pe credincioși și le citește această rugăciune. Tradiția spune că acela care a făcut o spovedanie curată, s-a botezat a doua oară.
DĂ-MI DOAMNE, TE ROG, O CRUCE MAI UȘOARĂ… O POVESTE CARE NI SE APLICĂ TUTUROR!
Intr-o legenda se povesteste ca un om talentat s-a dus la Dumnezeu si l-a rugat:
-Doamne stiu ca fiecare trebuie sa-si poarte cu demnitate crucea. Dar de vreme ce mi-ai dat talent, da-mi, Te rog, o cruce mai usoara, sa am si eu o viata mai comoda!
– Bine, s-a invoit Cel de Sus. Dar mai intai te-as sfatui sa vezi ce va iesi din asta.
Si iata ca omului nostru i s-a aratat sfarsitul ca in palma…
Un sir de oameni urca incet un munte, purtand in spate fiecare crucea sa. In mijlocul lor s-a vazut si pe sine. Era obosit si chinuit, iar cucea pe care o tara i s-a parut cu mult mai mare decat a celorlalti. Intelegand aceasta, s-a oprit, a coborat-o de pe umar si a retezat-o cat a crezut de cuviinta.
Acum urcusul a devenit mult mai usor si el s-a deplasat destul de repede spre varful muntelui, unde incepea Taramul Fericirii Vesnice. Dar, ajungand pe ultima platforma, a descoperit ca intre munte si acel Taram se casca o prapastie fara fund, peste care nu exista nici o trecatoare.
S-a uitat atunci in jur, sa vada cum procedeaza ceilalti oameni si a observat ca ei isi aseaza cu mare grija crucile pe deasupra haului si trec peste ele ca peste o punte de salvare. Crucea lui, insa, fiind prea scurta, nu putea ajunge nici macar la jumatatea spatiului dintre cele doua muchii de prapastie…
– Ei cum? l-a intrebat din nou Bunul Dumnezeu. Doresti si acum o cruce mai comoda?
– Ooo, nu… s-a grabit el sa refuze. Da-mi, te rog, o cruce cat mi grea si cat mai mare!