„Tămâie aducem Ție, Hristoase, rostește preotul înaintea Liturghiei, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de Ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh.”
Sfinții părinți ne îndeamnă să aprindem zilnic tămâie și astfel nu vom mai avea niciodată probleme în viață!
Cum se aprinde tămâia?
Prin prezența Sfântului Duh dar și ca supunere în fața Domnului, respingând orice alt stăpân, mirosul de tămâie are incredibila putere să alunge orice forță a răului, indiferent de unde ar veni aceasta: de la vrăjmașul diavol sau dar la de oameni, îndepărtând lucrarea diavolească și a duhurilor rele.
Pentru a aprinde tămâia, credinciosul trebuie să folosească un cărbune special, indiferent că e vorba de pastile sau praf, care se achiziționează de la orice biserică sau mănăstire sau cărbuni aprinși.
O altă variantă, folosită mai des în zilele noastre este o bucățică de vată îmbibată cu alcool, dar aceasta nu este recomandată. Tămâia se aprinde odată cu începerea rugăciunilor și trebuie făcută de un bărbat credincios sau o femeie curată. Este indicat să fie tămâiate toate camerele, dar și vasele, hainele sau mâncarea care se va da de pomană.
Omului invidios să nu-i spui niciodată bucuria ta
-Părinte, de unde vine invidia? Cum e cu omul invidios?
-De la diavol vine, de unde din altă parte?! Ce vă spuneam eu până acum? Toţi cei care se duc la biserică, toţi cei care se mărturisesc, toţi cei care se scoală noaptea la rugăciune, fac lucruri bune.
Dar cel mai mult contează să ne păzim şi să nu osândim. De ce tot zic eu să nu osândim? Pentru că o să observaţi şi frăţiile voastre că patima osânditului o au îndeosebi oamenii cei invidioşi…
-Dar ne putem apropia de cei invidioşi? Putem să-i îndreptăm?
-Putem să ne apropiem de ei, dar cu grijă, căci toţi acei care au invidie în suflete sunt oameni foarte periculoşi.
class=”code-block code-block-2″>
class=”pub”>Să ţineţi minte de la mine: omului invidios să nu-i spui niciodată bucuria ta! Spune-i doar scârba ta, numai supărarea pe care o ai. Că, dacă îi spui scârba ta, el se va linişti.
-Aşa îi liniştim, văzându-ne întristaţi?
-Aşa, aşa… Adică să nu ne bazăm pe aceia, să le spunem doar necazurile noastre… Exact. Ţine minte aşa: să nu te jeluieşti niciodată la omul invidios, căci cu nimic nu te va ajuta.
Pentru că omul invidios nu te poate ajuta, căci în el sălăşluieşte un duh necurat, nu Duhul lui Dumnezeu.
Cine are Duhul lui Dumnezeu, are dragoste, are milă, iartă, e iubitor si milos. Omul invidios nu are nimic din toate astea.
Extras din „Convorbiri cu părintele Proclu Nicău – pustnicul din Munţii Neamţului”