Ce se face de Paști, după Înviere, potrivit traditiilor

Sfânta Sărbătoare a Învierii este poate cea mai importantă în calendarul creștin. Sfintele Paști reprezintă un moment religios de prim rang, însă oamenii i-au adăugat conotații diverse, împletind ritualuri și credințe străvechi.

Așadar, ce se face de Paști?

Tradiții sau superstiții de Paști?

În noaptea de sâmbătă spre duminică se comemorează Învierea. Toată lumea merge la biserică pentru a participa la slujba specifică şi pentru a lua lumină.

Gospodinele aranjează din vreme, în funcţie de regiune, într-un coşuleţ, tot ce doresc să fie sfinţit din bucatele pregătite: păşti, ouă încondeiate, o bucăţică de slănină, brânză, unt, hrean, iarbă mare, usturoi, mac, odolean, sare, leuştean, tamâie, busuioc şi o lumânare.

La sfârşitul slujbei, în zori, preotul împarte Sfintele Paşti. Adică pâine sfinţită, stropită cu vin şi aghiazmă.

La întoarcerea acasă, credincioşii gustă mai întâi ouă şi pască sfinţite. Lumânarea de Înviere este simbolul biruinţei vieţii asupra morţii şi se păstrează din an în an, ba chiar şi câte 7 ani.

Când grindina amenință sau omul e la ananghie, aprinde această lumânare și tămâie, pentru a scăpa de rele. Unii spun că, dacă-ți pui o doință la miezul nopții, aceasta se va împlini.

În dimineaţa primei zile de Paşti, să te speli pe faţă cu apă dintr-un vas în care ai pus dinainte un ou roşu şi un ban, să fii sănătoasă și bogată. Când vin de la biserică, băieții şi fetele trebuie să se uite în fântână, ca sa fie frumoşi şi doriţi ca apa.

Ce se face de Paști

În prima zi de Paşti, există obiceiul de a se purta haine noi. Atât în semn de respect pentru sărbătoare, cât şi pentru că semnificã primenirea trupului şi a sufletului. Masa din această zi este un prilej de reunire a familiei.

De la ospăţ sunt nelipsite ouăle roşii, caşul de oaie, salata cu ceapă verde şi ridichi, drobul şi friptura de miel, pasca umplută cu brânză, smântână sau, mai nou, cu ciocolată.

Prin Învierea Domnului, poporul crede că Raiul se deschide tuturor sufletelor reţinute în Iad şi deschis ramâne până la Duminica Tomei.

Se mai spune că cine moare în ziua de Paşti, acela merge în Rai, oricâte păcate ar fi făcut în viaţă. În prima zi de Paşti e obligatoriu să ai haine noi. Se mai spune că cine moare de Paşti merge în Rai, oricâte păcate ar fi făcut.

Când te întorci de la Înviere, mai întâi să pui mâna pe clanţa uşii sau pe orice bucată de fier rece, zicând: “Cum nu năduşeşte fierul rece, aşa să nu năduşească mâinile mele tot anul la lucru”. Toţi cei ce se află departe de casă în ziua de Paşti trebuie să mănânce, în loc de anafură, muguri de salcie sau de măr.

E bine ca fetele să aibă un ou roșu în sân la slujba de Înviere, ca să fie frumoase și să aibă pețitori. Se spune că cei ce ciocnesc ouă de Paști se revăd pe lumea cealaltă.

Cojile ouălor sfinţite se păstrează, pentru a afuma cu ele bolnavii, deochiaţii, pe cei speriaţi. Oasele de miel de la masa de Paști trebuie îngropate sub un măr, nicidecum date la câini sau aruncate.

Tradiţiile populare ale românilor, dar şi ale creştinilor, încă din cele mai vechi timpuri, sunt departe de tradiţia iudaică, ce presupunea o sărbătoare a durerii, la care alimentele rituale, pasca şi mielul, se consumau în grabă, însoţite de ierburi amare, după cum amară fusese şi robia din ţara Egiptului. Pasca primilor creştini era o pâine dulce, care se sfinţea de către preoţi, apoi se împărţea săracilor. Amintirea acesteia este pasca de astăzi.

La biserică pasca este dusă într-un coş anume pregătit pentru Paşte. După sfinţirea din dimineaţa primei zile de Paşte, pasca dobândeşte puteri purificatoare, asemeni anafurei. Ea este sfinţită şi se consumă imediat după anafura. Tot în coşul care se duce la sfinţit, femeile pun cârnaţi, ouă roşii şi impistrite, colaci, braâză, slănină, drob, usturoi, sare, prăjituri şi alte alimente. Acestor alimente, sfinţite, li se atribuie puteri vindecătoare.

Paşte 2018. În unele locuri se spune că, cine mănâncă ouă în ziua de Paşte va fi uşor peste an. În trecut albuşul de ou roşu sfinţit se usca, se pisa şi se sufla în ochii bolnavi de albeaţa, ai vitelor şi oamenilor.

Cu slănina se ungeau rănile sau vreun picior scrântit. De asemenea, pentru friguri, omul se afuma cu sănină şi tămâie puse pe o lespede. Slănina, consumată ca atare, se spunea că are proprietăţi tămăduitoare pentru oameni şi vite. Hreanul sfinţit se păstra în pământ, crezându-se că el curăţeşte apa fântânilor, vindecă de boli şi friguri. Dacă cineva îl consumă când vine de la biserică, se spune că va fi iute şi sănătos tot anul.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!