Să respingem orice gând rău spunând așa: „Nu mi se întâmplă nimic rău, Dumnezeu are grijă de mine, sunt sigur de asta”
De gândurile noastre depinde ce şi cum trăim. Cu condiţia să fie gânduri bune.
Dar pentru a avea gândul cel bun, e nevoie să îndepărtăm sursele de urât şi de rău din viaţa noastră. Altfel, lupta devine foarte grea şi riscul de a o pierde foarte mare.
Părintele Dumitru Stăniloae spunea: „Nu încerca să schimbi lumea, schimbă-te pe tine, o părticică din lume va deveni mai bună şi prin asta va beneficia întreaga omenire”. La fel este şi cu gândurile. Gândul meu bun ajută ca întreaga lume să fie mai bună, iar gândul meu rău face mai rea întreaga lume. Noi suntem înconjuraţi de o lume nevăzută, o lume a duhurilor, bune şi rele. Duhul rău vine cu un gând rău la mine, îl primesc şi atunci chiar se petrece răul acela.
Deci, ne atragem răul prin gând. Să respingem orice gând rău: „Nu mi se întâmplă nimic rău, Dumnezeu are grijă de mine, sunt sigur de asta”. Şi dacă mi se întâmplă, totuşi, să fiu conştient că e un semn de la Dumnezeu că am greşit ceva. Cea mai bună apărare este tot rugăciunea. Când ne începem ziua, să ne închinăm şi să cerem lui Dumnezeu, sfinţilor şi îngerului păzitor, să aibă grijă de noi şi astfel să alungăm orice frică. Dacă ne-am încredinţat viaţa în mâinile Domnului, de ce să ne mai temem? Eu, personal, sunt absolut convins că omului care se roagă dimineaţa nu i se întâmplă nimic rău.
***
Alungarea gândurilor rele
Cheamă pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă, şi vor fugi. Căci nerăbdând căldura inimii izvorâtă din rugăciune, fug ca arse de foc.
Pe lângă dispreţuirea şi respingerea gândurilor, este necesară alungarea lor, care nu se poate face decât prin rugăciune. Sfântul Grigorie Sinaitul a scris un capitol întreg, intitulat „Despre alungarea gândurilor”, în care citim: „Nici un începător nu poate alunga vreodată vreun gând, dacă nu-l alungă Dumnezeu. Căci numai cei puternici pot război şi alunga gândurile; dar şi aceştia nu de la ei alungă gândurile, ci împreună cu Dumnezeu poartă războiul împotriva lor, ca unii ce au îmbrăcat toate armele Lui. Iar tu, venind gândurile, cheamă pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă, şi vor fugi. Căci nerăbdând căldura inimii izvorâtă din rugăciune, fug ca arse de foc”.
Numele Domnului Iisus îl biciuieşte pe diavol, iar prezenţa harului divin produce o căldură harică în inimă. Aceste două lucruri: numele lui Iisus şi căldura inimii ard neghina gândurilor rele, alungându-le din minte. Celui căruia îi lipseşte puterea de a se ruga, Sfântul Grigorie Sinaitul îi spune: „Cel ce nu are lucrarea rugăciunii, le biruie în alt chip, urmând lui Moise. Căci sculându-se [acesta] şi întinzându-şi mâinile şi privirea la cer, le va pune pe fugă Dumnezeu însuşi”. Iar Sfântul Isihie Sinaitul ne povăţuieşte: „Deci oricând şi ori de câte ori se întâmplă să se înmulţească în noi gândurile rele, să aruncăm în mijlocul lor chemarea Domnului nostru Iisus Hristos, şi le vom vedea îndată împrăştiindu-se ca fumul în văzduh, cum ne învaţă experienţa”.
Omul nu se poate elibera de gândurile demonice prin propriile sale puteri. Chiar dacă ne considerăm înţelepţi, trebuie să ignorăm orice gând şi să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu, rugându-L: „Doamne, rânduieşte acest lucru cum voieşti Tu şi cum ştii Tu!”. Acest citat este semnificativ, ştiut fiind că, la vreme de ispită, mulţi încearcă să se confrunte cu ea prin resursele proprii lor – însă raţiunea lor nu poate birui gândurile demonice, oricât de înzestraţi ar fi în această direcţie. Să reţinem faptul că, în lupta cu gândurile pătimaşe, nu luptăm pur şi simplu împotriva unui gând rău, ci împotriva diavolului însuşi.
Surse: interviul cu Părintele Clement Păunescu, stareţul Mânăstirii Slănic din Argeş; Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți