Cel mai mare pacat din Postul Craciunului pe care il facem zilnic si nu ne dam seama

Cel mai mare pacat din Postul Craciunului pe care il facem zilnic si nu ne dam seama

Postul Nasterii Mantuitorului sau Postul Craciunului este cel mai cunosct post, prin el ne curatam de toate pacatele si ne linistim sufleteste. Acest post tine 40 de zile, incepe pe data de 15 noiembrie si se termina pe 25 decembrie. Trebuie tinut pentru ca asa simtim, nu pentru a fi laudati sau sa fim vazuti bine in ochii lumii.

In acest post trebuie sa ne abtinem de la carne, oua, branza, miercurea si vinerea se mananca mancare fara ulei si fara vin, iar joia si martea se face dezlegare la vin si la untdelemn.

Cand tii post, trebuie sa ai sufletul curat, sa crezi in Dumnezeu si el se va apropia de tine. Postul nu inseamna, doar sa renunti la mancare, inseamna sa ii ierti pe cei care ti-au gresit si Domnul te va ierta si pe tine. De fapt, postul ne invata cum sa fim mai buni cu noi insine si cu cei din jur,  sa ii iubim mai mult si sa avem grija de sanatatea noastra.

Cel mai mare pacat este sa postesti fiindca asta fac si ceilalti, ca sa fii laudat si admirat pentru abtinerea ta de la mancare. Pe vremea lui Iisus cei care posteau si aveau fata suparata isi puneau in cap cenusa ca sa atraga atentia si sa primeasca laude. Iisus a spus “tu cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala ca sa nu te arati oamenilor ca postesti” ( cf. Matei 6, 17-18).

Un alt pacat in timpul postului este sa vorbesti urat cu semenii tai, sa le aduci injurii, ori sa fii invidios sau ofticos. Postul, in realitate, ne invata cum sa fim buni in viata de zi cu zi. In post, trebuie sa ne rugam zilnic, cu adevarat, din adancul sufletului, iar Dumnezeu ne va auzi.

Ce este judecata lui Dumnezeu, diferita de judecata oamenilor?!

Greşelile omeneşti, ale mele, ale dumneavoastră, ale sinodalilor, ale patriarhului ‒ toate vor fi judecate de Dumnezeu. Căci una este judecata lui Dumnezeu, şi alta este judecata oamenilor. Cât de des se întâmplă ca lucrarea ce minţii întunecate de patimi i se pare a fi o greşeală să se descopere, cu voia lui Dumnezeu şi cu timpul, a fi lucrare sfântă, şi cununa să îl încununeze pe cel ce a lucrat aceea!

Ceea ce se întâmplă în lume nu este o noutate. Este firesc să se întâmple toate acestea, căci a Doua Venire a lui Hristos se apropie. Însă oamenii se vor mântui până în ultimele zile ale lumii, după cum ne-a fost făgăduit. Unii se vor mântui, iar alţii se vor osândi.

Lucrarea lor principală, mântuitoare şi de căpătâi este păstrarea credinţei. Iar pentru credinţa proprie şi a celor încredinţaţi grijii noastre ar trebui să ne străduim din tot sufletul şi din toată inima. Pentru oamenii din toate timpurile răsună cuvintele: „Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace! şi După credinţa voastră fie vouă!” Dacă nu este credinţă, nu este nici pace.

Fiecare se mântuieşte după credinţa sa, în domeniul său. Greşelile omeneşti, ale mele, ale dumneavoastră, ale sinodalilor, ale patriarhului ‒ toate vor fi judecate de Dumnezeu. Căci una este judecata lui Dumnezeu, şi alta este judecata oamenilor. Cât de des se întâmplă ca lucrarea ce minţii întunecate de patimi i se pare a fi o greşeală să se descopere, cu voia lui Dumnezeu şi cu timpul, a fi lucrare sfântă, şi cununa să îl încununeze pe cel ce a lucrat aceea!

(Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul Crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, p. 40)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!