Cele mai cunoscute locuri de pelerinaj de Izvorul Tămăduirii. În ce loc din România se găseşte apa care ar face minuni 

Cele mai cunoscute locuri de pelerinaj de Izvorul Tămăduirii. În ce loc din România se găseşte apa care ar face minuni 

În prima zi de vineri după Paşti, Biserica Ortodoxă a fixat în calendar sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, un bun prilej pentru credincioşi de a pleca în pelerinaje la biserici unde se spune că ar exista izvoare binefăcătoare.

Potrivit Bisericii, Leon cel Mare, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă şi să-l ducă în cetate, însă Leon caută şi nu găseşte nici un izvor.

Atunci, Maica Domnului îi spune: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon găseşte un izvor din care îi va da orbului să bea, îi va spăla faţa cu această apa, iar orbul va începe să vadă. După ce a ajuns împărat, Leon a construit lângă acel izvor o biserică. În ţara noastră, mai multe aşezăminte monahale au hramul Izvorul Tămăduirii, unele dintre ele fiind locuri căutate de mii de credincioşi în această zi de sărbătoare.

Mănăstirea Dervent, judeţul Constanţa Pe malul drept al Dunării, aproape de localitatea Ostrov, punctul de trecere al frontierei cu Bulgaria, dar şi al fluviului cu bacul către Călăraşi, se află mănăstirea Dervent. Izvorul Tămăduirii, ce se află la câteva sute de metri de locaşul de cult, este cel mai cunoscut loc de pelerinaj din Dobrogea cu ocazia acestei sărbători. „Istoria izvorului se împleteşte cu cea a creştinării noastre acum două milenii, şi mai târziu cu cea a mănăstirii. Parcă vedem trecând prin faţa ochilor cum apostolul neamului nostru, Andrei cel întâi chemat, ajunge şi prin aceste locuri trimis de Hristos Mântuitorul.

Găsind poporul strămoşilor noştri însetaţi de cuvântul adevărului va propovădui poporului, iar apoi va da cu băţul în piatră, asemenea lui Moise odinioară, iar cu apa ce a izvorât aici va boteza pe cei ce au crezut. Vedem apoi cum ucenici de-ai Sfântului au primit Cununa lângă cetatea Dervent, cum ciobănaşul surdomut şi-a găsit tămăduirea lângă Sfintele Cruci roase de vreme, iar la sfârşit apare chipul cuviosului părinte Elefterie spre a ne amintii de osteneala ce a depus-o pentru ridicarea acestui Sfânt Locaş”, spun călugării.

Mănăstirea Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov Mănăstirea Sâmbăta de Sus, conform datelor prezentate pe site-ul locaşului, datează din jurul anului 1696, când vechea biserică, construită probabil din lemn a fost refăcută în piatră şi cărămidă de domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688-1714), menţionat în scrieri drept cel mai vechi dintre ctitorii mânăstirii de la Sâmbăta de Sus. Întrucât vechea inscripţie din vremea lui Constantin Brâncoveanu a dispărut, nu se cunoaşte prea bine anul ctitoriei, ceea ce a dat naştere la mai multe supoziţii.

În lipsa inscripţiei originale, data construcţiei mănăstirii poate fi dedusă de pe o însemnare făcută pe un Triod, tipărit la Buzău în 1701, unde se specifică: Acest Triod ni s-a dat de pomană de măria sa vodă Io Constantin B. Brâncoveanu voevod mânăstirii din satul măriei sale de la Sâmbăta de Sus, văleat 7209 (=1701). Este o dată certă, contemporană cu epoca în care s-a construit mânăstirea.

În interiorul curţii mănăstirii se află fântâna „Izvorul Tămăduirii”, atestată documentar din sec. al XVI-lea, fiind cea mai veche piesă din incinta mănăstirii, în jurul căreia, de-a lungul timpului, s-au petrecut şi ţesut multe întâmplări miraculoase şi legende. Ea a fost restaurată de Mitropolitul Nicolae Bălan, iar în zilele noastre, pe vremea stareţului, Arhimandrit Veniamin Tohăneanu, s-a construit în jurul ei un baldachin sculptat în lemn de stejar şi un zid pe care sunt pictate câteva scene biblice.

Mănăstirea Izbuc, judeţul Bihor Mănăstirea Izbuc este situată la poalele munţilor Codru Moma, la aproximativ 100 de kilometri de Oradea, pe Drumul Naţional 76, spre Deva. Numele de Izbuc vine de la un izvor care se află lângă mănăstire şi care izbucneşte la anumite intervale – izbuc intermitent. Actuala mănăstire a fost construită între anii 1928-1930, si este o mănăstire de călugări.

Fenomenul carstic este considerat factor de minuni, pe seama lui punându-se vindecări miraculoase. Este cunoscut în ţară şi peste hotare, fiind unic în Europa. Legenda spune că un copil orb ce se afla într-o zi prin preajma izvorului a auzit susur de apă, iar după ce s-a spălat pe faţă a început să vadă. Datorită acestui izvor, călugării s-au strâns şi au vieţuit în acest loc. Documentele mărturisesc că încă din secolul 11-12 au existat călugări care au vieţuit în acest loc. Hramul Mănăstirii este Sfânta Marie Mare – în ziua de 15 august când atrage un mare număr de vizitatori atât localnici cât şi turişti.

Încă din cele mai vechi timpuri, credincioşii de toate religiile fac pe 15 august pelerinaj la Mănăstirea Izbuc, atraşi de miracolul Izvorului Tămăduirii, ale cărui ape nu curg continuu, ci izbucnesc periodic din pământ astfel că după o perioadă de 15 – 20 minute în care este sec, cu un gâlgâit puternic începe să iasă apa care umple un mic bazin de piatră, din care se scurge făcând o cascadă de câţiva zeci de centimetrii înălţime. După circa 2 minute apa încetează să curgă, pentru a reveni apoi după alte 15 – 20 minute. Este vorba de un mecanism tipic de golire prin sifonare a unui bazin carstic, al cărui ritm este impus de cantitatea de precipitaţii.

Mănăstirea Nămăieşti FOTO: CJ Argeş   Mănăstirea Nămăieşti, judeţul Argeş Izvorul Tămăduirii este al doilea hram al mănăstirii Nămăieşti, situată în apropierea oraşului Câmpulung , la o altitudine de 800 de metri. Este una din cele trei aşezăminte monahale rupestre alături de Mănăstirile Cetăţuia şi Corbii de Piatră. Documentele istorice atestă satul şi Mănăstirea Nămăieşti în anii 1503-1547, în hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare şi Mircea Ciobanul. Biserica mănăstirii este considerată monument istoric din sec al XIV-lea. În biserica Mănăstirii Nămăieşti se află una din cele mai vechi icoane, nu doar din România, ci din întreaga creştinătate. Această icoană , punctul de referinţă al bisericii, considerată făcătoare de minuni, se presupune că a fost pictată de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca. Tot legenda spune că biserica săpată în piatră ar data din perioada când creştinismul se propovăduia în taină , în grote, din perioada primilor daci creştinaţi.

Mănăstirea Nucet, judeţul Dâmboviţa Prima ştire directă despre Mănăstirea Nucet ne este furnizată de documentul emis la 15 decembrie 1501 de Cancelaria domnitorului Radu cel Mare, prin care sfântul lăcaş este înzestrat cu mai multe sate de către Gherghina Mare Pârcălab, care-l ridicase din temelie. La sfârşitul sec. XVIII-lea, Mănăstirea Nucet ajunsese un puternic stăpân feudal. Pe domeniile sale, slujbaşilor domneşti le era interzis să încaseze dări, să întocmească acte de natură judiciară sau administrativă.

Lăcaşul a suferit în decursul timpului multe renovări şi îmbunătăţiri. Avariat grav la cutremurul din 1940 şi părăsit de monahi, a devenit biserică de mir, folosită de enoriaşii comunei. Mănăstirea Nucet este cunoscută în ţară şi pentru izvorul „izbăvitor de boli sufleteşti şi trupeşti”, situat în pădurea din apropiere. În secolul al XIV-lea, acesta era străjuit de „stejarul crucii”, numit aşa întrucât pe scoarţa lui fuseseră scrijelite mulţime de cruci. Fântâna şi foişorul construite peste ani la Nucet atrag mii de credincioşi, în special în ziua când se sărbătoreşte „Izvorul Tămăduirii”.

Mănăstirea Salva, judeţul Bistriţa-Năsăud Mănăstirea de la Salva a fost ctitorită în 1994, în timpul arhiepiscopului şi mitropolitului Bartolomeu Anania, la dorinţa credincioşilor din zonă. La început a fost ridicată o biserică mică pentru oficierea sfintelor slujbe, care a primit hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”. Biserica s-a dovedit neîncăpătoare, astfel că, în anul 1994, s-a început ridicarea altei biserici cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, sfinţită în 2013. Odată cu proclamarea solemnă a canonizării Sfinţilor Martiri Năsăudeni, biserica a primit încă un hram, întrucât mănăstirea este aşezată în apropierea locului unde ei au fost martirizaţi: „Sfinţii Martiri Năsăudeni – Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu”, sărbătoriţi în 12 noiembrie.

Biserica Greacă din Brăila În anul 1863, în timpul lucrărilor de punere a temeliei bisericii, unul dintre ctitori a avut un vis, ce a avut ca rezultat descoperirea unui izvor natural, cu proprietăţi vindecătoare de ziua Izvorului Tămăduirii. A fost considerat ca semn divin, izvorul închizându-se într-o fântână, iar deasupra construindu-se Sfântul Altar. Izvorul se gaseşte la o adâncime de 15 metri şi este vindecător doar de ziua Izvorului Tămăduirii, când agheasma ţâşneşte şi suprafaţa apei fântânii ajunge la doi metri. Numai în această zi preoţii deschid fîntâna şi mulţi bolnavi vin din toată ţara să primească agheasma având nădejdea şi credinţa că se vor vindeca.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!