Conștiința omului modern este asemănătoare cu conștiința străbunilor, în ea se intersectează fragmente de superstiții, păgânism și învățături ale diferiților învățători falși.
Pe Internet, oricine poate găsi sute de sfaturi ale căror autori concurează între ei în ignoranță și într-un adevărat obscurantism; funcționează cu noțiuni atât de ciudate precum “energia negativă”, “acumularea energiei”, “curățarea casei”.
În mod ciudat, obiectele Bisericii Ortodoxe – icoane, apă sfințită sau lumânări bisericești consacrate sunt țesute în aceste ritualuri ciudate.
Acesta din urmă este asociat cu o superstiție larg răspândită, care poate fi folosită pentru a “curăța” căminul de “spiritele rele” și de “energia negativă.”
Folosirea lumanarilor bisericești în acest fel încalcă primele și celelalte porunci ale lui Dumnezeu, pe care le-a dat profetului din Vechiul Testament, Moise; primul spune că “Eu sunt Dumnezeul vostru și nu veți avea alți dumnezei în afară de Mine”, iar al doilea îi spune unei persoane de acum încolo să nu se închine altor dumnezei, deoarece toți sunt creați de Dumnezeu, dar nu sunt El.
Filosoful și teologul, publicistul Serghei Khudiyev scrie în articolele sale că obiceiul de a observa semne, de a crede în superstiție și de a folosi tot ce este util în practici oculte este legat de principala neînțelegere dintre creștinii ortodocși și păgânii oculți.
Lumânarea – un simbol al sufletului
Preotul paroh din Kazan, Alexander Yermolin, spune în articolele sale că femeile, care s-au angajat în ritualuri similare folosind obiecte consacrate, inclusiv lumânpri, l-au abordat în repetate rânduri,. Potrivit părintelui Alexandru, evenimentele ulterioare au speriat foarte tare aceste femei.
“O biserică, o lumânare consacrată”, explică preotul, “este mai presus de toate un simbol al rugăciunii adresate lui Dumnezeu, un simbol al sufletului credinciosului, care se străduiește să se roage la Creator. Și acesta este un sacrificiu voluntar al templului. ”
Sfântul Nicolae a scris că o lumânare arzândă este chemarea de a respinge propria voință și de a se supune voinței lui Dumnezeu. Pe măsură ce ceara arde pe o lumânare, sufletul unei persoane trebuie să ardă cu dragoste pentru Dumnezeu, încredințându-i destinul Lui.