Vreți ca totul să fie așa cum vă doriți dumneavoastră și nu acceptați nici o schimbare? Ce ar fi dacă ați înceta să vă mai împotriviți planurilor cerești și să lăsați ca viața să curgă așa cum vă este scris? În acest fel, veți sta departe de eșecuri și toate lucrurile vor reintra în normal.
Ce trebuie să se întâmple, acel lucru se va întâmpla!
Viața nu a fost întotdeauna așa cum am plănuit că va fi? Și asta începe să vă facă sufletul bucăți? Încetați cu aceste dramatizări ale situației și înțelegeți că pentru a ne ridica, trebuie întâi și întâi să cădem.
Altfel nu vom reuși să găsim răspunsuri la toate întrebările din capul nostru. Indiferent prin câte greutăți vom trece trebuie să învățăm să mergem înainte și să știm că ceea ce va trebui să fie al nostru, va fi într-un fel sau altul. Odată ce vom înceta să mai rămânem blocați într-un singur loc, planurile noastre se vor schimba.
Ați trecut printr-o relație și iubirea a dispărut?
V-ați întrebat dacă nu cumva a fost spre binele dumneavoastră? Ați muncit ani buni la un loc de muncă dar a trebuit să plecați? Nu cumva pentru că vi se vor ivi alte oportunități, mult mai bune? Nu trebuie să grăbiți viața, să stați într-o stare permanent de stres și anxiatate. Nu mai fiți atât de îngroziți și aveți încredere! Dumnezeu are un plan pentru fiecare dintre noi.
Doamne, Dumnezeul meu, învaţă-mă să iubesc!
De fiecare dată când mi se întâmplă ceva rău, o nereuşită, cad într-o depresie şi am impresia că urăsc pe toată lumea. Ce să fac să nu mai am sentimentul acesta?
Dacă urăști, nu ești fericit…
Cineva spune: „Mă urăsc pe mine”, altcineva zice: „Urăsc pe toată lumea”… Ura este un sentiment nevinovat în sine, dar este simptomul unei boli grave a sufletului. Nu sunt fericit, nu pot să fiu fericit, când urăsc. Atunci strig la Dumnezeu: „Doamne, învaţă-mă să iubesc!”. Nu putem iubi „din instinct”, avem nevoie să învăţăm asta. Iubirea se învaţă.
Spunea Părintele Sofronie de la Essex o povestioară: „Un om s-a dus la Muntele Athos să întrebe ce să facă să se mântuiască. Şi acolo i-au zis: «Să iubeşti pe Dumnezeu din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi din toată inima ta şi pe aproapele ca pe tine însuţi». Şi bietul om şi-a zis: «Asta nu pot! Pe Dumnezeu nu-L iubesc, mi-e frică de El, dar nu-L iubesc… iar pe aproapele nu-l pot suferi de cele mai multe ori. Trebuie să mai fie şi alte metode de mântuire, post, mătănii, ceva ce pot să fac…»
Se duce la alt Părinte şi la altul şi străbate tot Muntele Sfânt fără să aibă vreo altă metodă… Atunci s-a aşezat pe o piatră şi şi-a zis cu toată deznădejdea celui ce caută o soluţie: «Ce voi face? Am nevoie de mântuire. Nu vreau să mă chinui aşa o veşnicie!» şi, i-a venit gândul: «Am să fac ce pot. Pot să fac ce aş face dacă aş iubi!». Şi mereu se întreba: «Ce aş face eu acum dacă L-aş iubi pe Dumnezeu?». Şi făcea. «Ce-aş face dacă l-aş iubi pe aproapele?». Şi făcea”.
Învaţă-mă, Doamne, să iubesc!
Fă şi tu la fel! Strigă: „Învaţă-mă, Doamne, să iubesc! Această stare de ură îmi face rău. Învaţă-mă să iubesc!”. Şi atunci Dumnezeu o să te înveţe în fiecare dimineaţă şi tu să zici: „Ce aş face eu, dacă i-aş iubi pe oameni?”. Şi vezi ce gând îţi vine. Te-ai ruga pentru ei. Ce aş face dacă aş iubi-o pe mama? Aş ierta-o că mă trimite cu gunoiul exact când este filmul meu preferat. Şi tot aşa. Şi o să vedeţi minuni mari!
Nu e greu, dacă cereţi, veți şi primi de la Dumnezeu puterea de care aveţi nevoie. Doar să nu uitaţi că Puterea lui Dumnezeu vine în noi prin Sfintele Taine. Să nu uitaţi de Spovedanie şi Împărtăşanie. Spovedania curată şi Împărtăşania frecventă şi responsabilă ajută un suflet bolnav să înveţe iubirea şi bucuria. Singuri nu putem.