Nu toţi oamenii de credinţă. Eu cunosc oameni cu credinţă, care sunt foarte fericiţi şi n-au nicio suferinţă. Nu i-a durut măseaua în viaţa lor! M-am dus odată la un moş în Maramureş. Stătea în faţa porţii, aşa, foarte melancolic, şi am zis: Uite, măi, săracul, ce suferă! „Moşule, ce faci aici?” „Ia, şi eu cu munţii.” Ceea ce părea suferinţă era pace.
Să vă dau un alt exemplu. Când m-am operat. Când am fost operat, că nu m-am operat singur, că n-am ajuns la astfel de calităţi, dar popii mai avem puţin şi va trebui să ne operăm şi singuri, pentru că ni s-a spus că n-avem dreptul la asistenţă medicală. Am văzut un comentariu la un articol de-al meu, care spunea: „Popi împuţiţi! Nici dreptul la asistenţă medicală gratuită nu l-aţi avea în lume!”
Bine, domne, n-avem, ne operăm singuri! Ce, e prima dată? Şi când am fost operat, a fost adus un bătrân. Eu eram întins în pat. Nu prea mişcasem deloc în ultimele zece zile. Dar urechea era antenă. Omul fusese lovit de maşină şi zgâriat foarte tare pe mână. Şi asistenta îi zice: „Domnu, vreţi să vă dau telefonul să o sunaţi pe soţie?”
„Dacă se poate, da. Da’ cum să-i spunem să nu se spărie?” „Păi, îi spun eu în prima fază: Bună ziua, doamnă. Sunt de la spitalul judeţean, asistenta cutare. Vreau să vă spun că îl avem în vizită aici pe soţul dumneavoastră, care a suferit un mic accident. Nu este foarte tare lovit. Vi-l dau să vă explice’. Nu pot să fac ca el, decât dacă-mi închipui, şi dacă-mi închipui, mă apuc de plâns! Zice omul: „Tu, Mărioară! Nu-i grav, tu! Numa atât: mă doare inima că-n sara asta nu mă-ntorc acasă!” Măi, asta-i declaraţie de dragoste, măi, fraţilor.
„Tu, Mârioară, da* nu plânje, că-i numa o ţâră!” EI avea, săracul, ruptă mâna, belită toată. Domnule, de-o discreţie, de-o fragilitate! Am zis: Hristos a înviat! Acesta-i sensul! Vin siliconatele astea la televizor, mai scârţâie cu silicoanele pe ecran.,. dramă naţională! A intrat asistenta, o băţoasă de asta, plângea-n rezervă, ruptă! A venit medicul, care nu-i copil mic, Era cu nodu-n gât! Mă uitam la ei. Suferinţa unui om de valoare converteşte lumea.
Pr. Constantin Necula
Cum fac măicuțele de la Mănăstirea Prislop ciorba de fasole boabe! Un deliciu de post pe care trebuie să îl încerci! Noi am aflat secretul, se face așa și e atât de gustoasă!
Această reţetă de ciorbă de fasole de post de la Mănăstirea Prislop se prepară extrem de simplu și este foarte gustoasă.
Ce ai nevoie pentru ciorbă de fasole de post:
500 g fasole boabe uscată
2 cepe
1 morcov
2 ardei
6 roşii mici (roşii cherry)
1 lingură pastă de tomate
1/2 ţelină mică
50 ml ulei
pătrunjel proaspăt
sare şi piper după gust
Preparare ciorbă de fasole de post:
Fasolea boabe (aleasă) se pune la înmuiat de seara, în apă.
Se pune la fiert cu apă rece ( 3 litri), după 10 min de la fierbere se înlocuieşte cu altă apă. Procedura se repetă de două ori. Legumele se spală şi se curată apoi le tăiem cubuleţe, fără roşii.
Separat într-o oală se adaugă uleiul la încins, se adaugă legumele şi se lasă câteva minute să se soteze. Se adaugă pasta de tomate, roşiile decojite şi supa de fasole, circa cinci polonice, apoi se lasă să fiarbă la foc mic circa 12 minute. După acest timp se adaugă peste legume fasolea fiartă.
Se lasă să mai dea câteva clocote, se adaugă sare şi piper, după gust. Se ia de pe foc şi se adaugă pătrunjel tăiat mărunt. Se serveşte caldă. Poftă bună!