Întrebare: Părinte Petru, de ce în Rusia (mai ales) se pune un accent atât de mare pe purtarea baticului în biserică atât pentru femei, cât şi pentru fetele mici, pe când în Grecia majoritatea femeilor nu poartă batic niciodată, nici măcar atunci când se împărtăşesc?
Nu există reguli comune pentru toţi (I Corinteni 11:5-6)? Consideraţi că libertatea (relativă) care este în România, ca fiecare femeie să aleagă dacă vrea sau nu să poarte batic, este mai corectă?
Răspuns: Întrebarea nu este simplă deloc, iar răspunsul nu se poate limita doar la un citat din Sfânta Scriptură, fără a ţine seama de contextul în care ele au fost scrise şi dacă nu cumva contextul respectiv s-a schimbat de-a lungul timpului. Mai întâi să vedem întreg textul de la I Corinteni, cap. 11:
(4) Orice bărbat care se roagă sau proroceşte, având capul acoperit, face de rușine capul său.
(5) Iar orice femeie care se roagă sau proroceşte, cu capul neacoperit, îşi face de rușine capul; că este la fel cu cea rasă.
(6) Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl.
(7) Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, femeia însă, este slava bărbatului.
(8) Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.
(9) Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
(10) De aceea şi femeia este datoare să aibă [semn de] supunere asupra capului ei, pentru îngeri.
(11) Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.
(12) Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.
(13) Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?
(14) Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung?
(15) Şi că pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, îi este spre slavă? Căci părul i-a fost dat în loc de acoperământ.
(16) Iar dacă cineva crede că poate să fie împotrivitor, [să știe că ] noi un astfel de obicei nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu
(17) şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi nu spre mai bine, ci spre mai rău vă adunaţi.
Scurte tâlcuri la acest text biblic
1. [Versetul 13] După cum vedem din context, Sfântul Pavel nu abordează aici o problemă dogmatică, ci una etică şi de „bunăcuviinţă”.
Apostolul nu enunţă vreun adevăr revelat, ci-i cheamă pe corinteni să judece ce este mai bine şi mai firesc [versetul 15] pentru comunitatea lor, în care o parte dintre creştini erau proveniţi dintre iudei, dar cei mai mulţi dintre greco-romani.
Sfaturile au fost adresate în primul rând pentru a nu păta bunul nume al creştinilor care, mai mult decât toţi ceilalţi, trebuiau să dea dovadă de bunăcuviinţă şi moralitate.
2. Sfaturile se referă doar (sau mai ales) la situaţia când femeia „se roagă sau proroceşte” [versetul 5]. Deci, cel puţin acest text biblic, nu se referă la portul cotidian.