„Doamne, pentru rugăciunile tuturor celor care mă iubesc, mântuieşte-mă”! Rugăciunea care face minuni dacă o spui în fiecare zi înainte să mergi la culcare!

Fiecare dintre noi, atunci când mergem la culcare Îi putem spune lui Dumnezeu: „Doamne, pentru rugăciunile tuturor celor care mă iubesc, mântuieşte-mă”

Odată, maşina mea a căzut de pe un pod, rostogolindu-se de câteva ori. Nu a mai rămas nimic din ea, însă eu şi cu şoferul am rămas nevătămaţi. Aceasta s-a petrecut dimineaţa, în jurul orei cinci. Când m-am întors la biserica în care slujisem în acea seară am întâlnit câţiva parohieni care se trezise la patru jumătate dimineaţa, fiindcă simţiseră că mă aflam în primejdie şi începuseră să se roage pentru mine.

Prima lor întrebare a fost: „Părinte, ce ţi s-a întâmplat?”. Cred că datorită rugăciunilor acestor oameni, eu şi cu şoferul am scăpat nevătămaţi.

Ar trebui să ne rugăm pentru aproapele nostru nu fiindcă Dumnezeu nu ştie cum să-l mântuiască, ci fiindcă El vrea ca noi să participăm la mântuirea celorlaţi. Desigur, El ştie ce anume are nevoie fiecare – atât ce avem noi nevoie, cât şi ce are nevoie aproapele nostru. Când ne rugăm pentru aproapele nostru, aceasta nu înseamnă în niciun caz că noi vrem să fim mai milostivi decât este Dumnezeu.

Înseamnă că noi vrem să participăm la mântuirea lor. În rugăciune, nu ar trebui să uităm nici de oamenii pe care viaţa ni i-a scos în cale, nici de rugăciunile lor pentru noi. Fiecare dintre noi, atunci când mergem la culcare Îi putem spune lui Dumnezeu: „Doamne, pentru rugăciunile tuturor celor care mă iubesc, mântuieşte-mă”.

Ilarion Alfezev

Extras din Rugăciunea – Întâlnire cu Dumnezeu cel Viu, Ed. Doxologia 2016, pag. 47-48

Mitropolitul Atanasie de Limassol: Otrava care ne ucide încet! Ați observat cum se destramă familiile în ziua de astăzi? Cauze şi soluţii:

Grijile reprezintă un dezastru pentru viața spirituală. Ele sunt otrava care încet ucide omul. Ne distrug nu doar viața spirituală, dar, și pe cea lumească, inclusiv relațiile dintre oameni. Ați observat cum se destramă familiile în ziua de astăzi? Și care este motivul? „Nu am timp!” Tatăl cufundat în gândurile proprii. Mama, de asemenea, meditează la o sumedenie de alte probleme. Cum acești oameni să comunice între ei?

Mereu auzi: «Nu acum! Am de lucru!»

Se apropie copilul să vorbească cu mama:

— Mamă, vreau să-ți spun ceva!

—Lasă-mă în pace, nu vezi că am de lucru!

— Dar când nu vei mai fi ocupată?

Și e normal să se întrebe: «Când nu vei mai avea de lucru, când vei avea timp și pentru mine?»

Griji, griji și numai griji care ne distrug. Iar în rezultat rămâi cu nimic… Omul duhovnicesc trebuie să cunoască măsura. Stabilește-ți această măsură. Învață-te să spui: ajunge! Ajunge pentru ziua de azi! Nu mai continua, oprește-te. Ai venit acasă – stinge telefonul, lasă toate grijile la o parte – acum ești acasă, acordă timpul cuvenit familiei, ție însăți și lui Dumnezeu.

***

A doua perioadă de criză în viața familiei

În a doua perioadă a vieţii de familie, soţul şi soţia trebuie nu să se adapteze, pur şi simplu, unul la celălalt, ci să devină un întreg, un suflet şi un trup, în căsătorie. Atunci, atracţia dintre ei nu numai că nu se va stinge, ci va deveni mai puternică. Viaţa nu stă pe loc şi sentimentele soţilor trebuie să crească şi ele, să treacă la un nivel nou, mai elevat.

Iată însă că dificultăţile şi nereuşitele din primii ani de căsnicie au fost depăşite, copiii au crescut, familia există deja de vreo 7-10 ani. Oricât ar părea de ciudat, aceasta este o perioadă destul de periculoasă în viaţa ei, fiind însoţită adeseori de o criză a relaţiilor conjugale, deşi aparent situaţia este destul de calmă.

De regulă, în momentul acesta soţii şi-au terminat deja studiile şi activitatea lor profesională intră pe un făgaş stabil, perioada de ajustare a unuia la celălalt şi la noile rude a fost, de asemenea, străbătută. Greutăţile, grijile, nopţile nedormite cu copiii mici – toate au rămas, de regulă, în urmă. De obicei, în acest moment este rezolvată şi problema locuinţei, care-i apasă mult pe soţi în primii ani de căsătorie. Şi atunci, de ce această perioadă este una de criză?

Unii psihologi presupun că atunci soţii se cunosc deja destul de bine (uneori nu din cea mai frumoasă perspectivă), începe la ei perioada obişnuinţei, atracţia reciprocă, pasiunea pe care o aveau în primii ani de căsnicie a cunoscut deja o diminuare însemnată, adeseori cei doi sunt uniţi numai de spaţiul locativ pe care-l împart şi de copii.

„Mulţi se căsătoresc cu oameni pe care practic nu-i cunosc. Cauza fundamentală a legăturii lor este atracţia fiziologică, ce nu influenţează câtuşi de puţin compatibilitatea dintre gusturile şi interesele lor. Cei doi se pot potrivi fiziologic, fără a fi obligatoriu şi suflete înrudite. Dacă baza este fiziologia, e de rău. Pentru ca viaţa să fie deplină, iar căsătoria reuşită, interesele soţilor trebuie să coincidă în multe privinţe. Lipsa comunicării atrage după sine greşita apreciere a celuilalt, neînţelegerea faptului că el este total diferit”, spune aceeaşi Elena Arhipova.

Fiecare perioadă are caracteristicile sale. Cea iniţială este una de „rotunjire” a „marginilor ascuţite”, de ajustare reciprocă; într-adevăr, tinerii căsătoriţi sunt adeseori legaţi printr-o puternică atracţie fizică – este momentul când încă mai continuă îndrăgostirea, însă aceasta nu poate ţine o veşnicie şi cu timpul trebuie să se transforme în ceva mai înalt.

În a doua perioadă a vieţii de familie, soţul şi soţia trebuie nu să se adapteze, pur şi simplu, unul la celălalt, ci să devină un întreg, un suflet şi un trup, în căsătorie. Atunci, atracţia dintre ei nu numai că nu se va stinge, ci va deveni mai puternică. Viaţa nu stă pe loc, şi sentimentele soţilor trebuie să crească şi ele, să treacă la un nivel nou, mai elevat. (…)

Foarte frecvent, în a doua perioadă de criză, femeile încep să sufere din pricina sentimentului de inutilitate, de neîmplinire, mai ales dacă înainte de a se căsători au făcut studii superioare şi au lucrat în domeniul corespunzător studiilor respective. Începe să li se pară că toată tinereţea lor a fost irosită pe spălatul scutecelor şi pe celelalte treburi casnice, pe când la bărbaţi, dimpotrivă, această perioadă este în general legată de înflorirea carierei şi activităţii lor profesionale.

În decursul acestei perioade, soţii trebuie să fie deosebit de atenţi unul cu celălalt, să se sprijine reciproc. Este important ca bărbatul să-i dea de înţeles iubitei sale cât de mult apreciază ceea ce face ea pentru familie şi pentru el personal. Iar pe doamne le-aş sfătui să nu se descurajeze, deoarece majoritatea femeilor au mai multă stofa de autodidact decât bărbaţii şi se adaptează mai uşor la condiţii noi.

Dacă bărbatul a pierdut vremea şi n-a făcut studii la timp ori a început să lucreze târziu, după aceea îi vine foarte greu să recupereze. Cu femeia, lucrurile stau altfel: cunosc chiar mame cu mulţi copii care, după ce odraslele lor au mai crescut, au fost în stare să termine o facultate şi să profeseze cu mult succes.

Surse: Mitropolitul Atanasie de Limassol, azbyka.ru, ortodox.md; Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare

 

 

error: Content is protected !!