De-a lungul timpului, nenumarate persoane au povestit despre experintele de viata de dupa moarte.
Psihologul Mary Joe Rapini a lucrat cu foarte multi pacienti aflati in stadii terminale de cancer, care i-au povestit mai multe astfel de episoade. Marturisirile lui Mary Joe apar in cartea medicului Jeffrey Long, „Evidence of the Afterlife: The Science of Near-Death Experiences”, aparuta in 2010.
Medicul Jeffrey Long a expus in cartea sa dovezi ale ale existentei lumii vesnice:
1. Din punct de vedere medical, este imposibil sa se traiasca o experienta lucida in starea de inconstienta sau moarte clinica. Persoanele care se afla in apropierea mortii sunt de regula inconstiente si de multe ori pot fi declarate moarte clinic, in sensul ca numai respira, iar inima lor nu mai bate. În momentul cand inima inceteaza sa mai bata, creierul nu mai primeste nici un pic de sange. La aproximativ 10-15 secunde dupa oprirea fluxului sanguin catre creier, activitatea cerebrala inceteaza. Atunci cand activitatea cerebrala se opreste, sinusoida de pe ecranul electroencefalografului devine orizontala. Oamenii care se afla in aceasta stare sunt, in general, inconstienti, iar inconstienta este definita, prin excelenta, ca incapacitatea de a mai avea vreo experienta constienta organizata. Cu toate acestea, persoane aflate in aceasta stare descriu, atunci cand revin la realitate, experiente perfect organizate traite intr-o stare de luciditate extrema. Medical, acest lucru este inexplicabil.
A fost la un pas de moarte din cauza unei operatii estetice! A inceput sa ii putrezeasca carnea pe ea dupa ce si-a facut o interventie la coapse ca sa arate mai bine: „Dumnezeu m-a pedepsit”
2. Persoanele care traiesc o experienta in apropierea mortii aud si vad intr-o stare decorporalizata (experienta extracorporala), iar lucrurile percepute de ele se dovedesc de cele mai multe ori corecte. Starea extracorporala reprezinta primul element care apare in majoritatea experientelor din apropierea mortii.
Persoanele care traiesc astfel de experiente descriu evenimente pe care nu ar mai fi trebuit sa le poata vedea pentru ca sunt inconstiente, iar acest fel de evenimente se petrec undeva departe de corpul lor fizic. Acestea isi vad propriul corp, in starea de inconstienta sau vad eforturile medicilor de resuscitare a lor, fapte ce au fost certificate ulterior.
3. Experientele din apropierea mortii se petrec, de regula, atunci cand pacientul se afla sub anestezie, situatie in care constiinta nu ar mai trebui sa fie activa. În timpul anesteziei generale niciun om nu ar trebui sa aiba vreo experienta lucida, ca sa nu mai vorbim de o stare de constiinta superioara starii de veghe.
Exista moartea clinica? Raspunsul unui parapsiholog roman care a studiat shamanismul!
4. Exista persoane oarbe care traiesc experiente in apropierea mortii. Ele nu au aceleasi perceptii vizuale ca si vazatorii. Nevazatorii nascuti orbi nu au nicio reprezentare vizuala a lumii in care traim. Acesti oamenii inteleg lumea doar prin perceptiile lor auditive, sau prin cele oferite de simtul atingerii, mirosului si gustului. Visele lor nu includ niciodata imagini, ci doar celelalte tipuri de perceptii. Totusi, atunci cand o astfel de persoana traieste o experienta in apropierea mortii, s-a constatat ca are aceleasi perceptii puternic vizuale ca si ceilalti oameni.
5. Retrospectiva vietii, din timpul unei experiente din apropierea mortii, reflecta cu acuratete evenimentele reale petrecute in viata pe care o traieste persoana insa, include si evenimente de mult uitate. Unele persoane revad doar crampeie din viata lor, in timp ce altele traiesc o retrospectiva panoramica a intregii lor vieti.