Duhovnicul Cleopa: „In ziua a doua dupa moarte, se intampla un lucru mai infricosat. Se intampla ceea ce spune proorocul David”

Duhovnicul Cleopa: „In ziua a doua dupa moarte, se intampla un lucru mai infricosat. Se intampla ceea ce spune proorocul David”

Va voi spune mai intai care este pricina pentru care se face pomenire la trei zile dupa moarte, apoi la noua zile si la patruzeci de zile. Pe urma, daca va randui Dumnezeu, va voi mai spune niste istorioare in legatura cu cele patruzeci de panahizi si patruzeci de Liturghii. Acestea le spun dupa invataturile Sfintilor Parinti si dupa descoperirile ce s-au facut unor Sfinti. Iata, dar, ce se intampla cu sufletul omului dupa ce moare, pana la vremea de patruzeci de zile:

In ziua intai cand moare omul, sufletul lui sta acolo unde a iesit din trup, si daca trupul este acolo, il tine ingerul de la botez langa trup timp de 24 de ceasuri. Sa zicem ca trupul e pe o laita sau in sicriu, sau pe catafalc, sau pe o masa. Ingerul nostru de la botez, care este ajutatorul nostru pana la moarte, ne pazeste si sta o zi si o noapte langa trup. E ca si cum ai avea o haina pe care ai purtat-o multi ani si, cand s-a invechit, te-ai dezbracat de dansa si o lasi pe un pat sau in cui, si te uiti la ea ca-i rupta si veche, si-ti aduci aminte: cu haina asta am fost si la nunta, si la biserica, si la targ, sau atunci si atunci. Cam asa se intampla si cu sufletul cand se dezbraca de trup. Trupul este o haina in care a stat sufletul, sau o casa a lui. In ziua intai cand se dezbraca de aceasta haina a trupului, sufletul se mai uita la ea, inainte de a se desparti pentru multa vreme unul de altul. Dar il mai tine si ingerul de la botez langa haina aceasta cu care a fost imbracat.

Si se minuneaza sufletul foarte cand vede cum se descompune trupul lui si ce miros dezgustator imprastie, si nu-i vine a crede ca a stat in acest lacas de care nu se alege nimic. Acum isi aduce aminte de ceea ce spune proorocul David: „Scoate, Doamne, din temnita sufletul meu, ca sa se marturiseasca numelui Tau”. Si-i arata ingerul: „Vezi, suflete, trupul acesta care se descompune? Cu acesta ai fost in caile cele bune, dar pentru acesta ai facut si atatea pacate; cu acesta ai facut metanii, cu acesta ai mers in biserica, dar cu acesta ai fost si la desfrau, si la betii, si la jocuri, si la nunti, si la furat, si la distractii, si la alte rautati”.

La toate acestea sta si cugeta sufletul. Caci sufletul dupa moarte – dupa ce iese din trup – lucreaza mai repede ca fulgerul, caci este fiinta rationala si ganditoare, si nu mai e ingreunat de trup. Si de aceea isi aminteste cu mare iuteala nu numai de cuvintele pe care le-a vorbit in viata, ci si de toate gandurile pe care nu le-a vorbit (cf. Usa pocaintei, cap. 3, p. 252). Daca omul tine minte acum ce a grait cand era copil, sau ce a gandit de multe ori, cum nu-si va aminti cu mult mai usor de toate atunci cand se dezbraca de aceasta tarina a trupului, care este o grosime mare pe el?

Deci 24 de ceasuri tine ingerul de la botez sufletul langa trup, cu puterea lui Dumnezeu, ca sa-i arate inca o data lacasul in care a vietuit pe pamant; si-i spune: „Sa stii, suflete, ca atunci cand va suna trambita cea mare a Judecatii, cum spune apostolul, ai sa te imbraci din nou cu acest trup si vei sta dinaintea Dreptului Judecator, ca sa dai seama de cele ce ai lucrat – cum zice apostolul – in trup, fie bune, fie rele”. Acestea se intampla in ziua cea dintai. Noi plangem pe cel mort ca ne-a parasit, dar el e inca de fata. Ziua intai sta langa trup.

In ziua a doua dupa moarte, se intampla un lucru mai infricosat. Se intampla ceea ce spune proorocul David: „Pentru ce ma tem in ziua cea rea, cand ma va inconjura faradelegea vrajmasilor mei?” (Psalmi 48, 5). Adica, tot ce ai lucrat in viata, ti se arata deplin si concret in ziua a doua. In aceasta zi, ingerul pazitor duce sufletul pe unde a umblat toata viata, chiar daca ar fi inconjurat el globul pamantesc de o mie de ori.

Sufletul merge ca gandul si ca fulgerul. De ar fi trait omul cat de mult, sufletul se duce pe unde a trait, caci merge cu mare repeziciune. Vezi, cand ne mai rugam cu gandul, acum sunt in cer, acum sunt inapoi. Nici n-am pronuntat bine ceva cu limba si gandul a luat-o inaintea limbii. Asa de repede merge si sufletul dupa ce iese din trup.

Si ingerul care il insoteste ii spune: „Iata, suflete, aici ai curvit, aici ai furat, aici ai baut, aici ai glumit, aici ai ras, aici te-ai imbatat, aici te-ai maniat, aici ai vorbit vorbe murdare, aici ai jucat, aici ai chiuit, aici ai facut cu ochiul, aici ai batut din palme, aici ai fost in carciuma si ai pus lautarii sa-ti cante”. Pe urma ii arata si cele bune: „Iata, aici ai facut metanii, aici ai plans, aici ai mers la Sfanta Liturghie, aici ai ajutat pe un sarac, aici ai ajutat pe cineva care era bolnav, aici ai cercetat pe unul din temnita, aici ai ascultat Sfanta Liturghie, dincoace ai ascultat predica, aici ai cantat o cantare religioasa, aici ti-a fost mila de un om necajit”.

Si-i arata asa, pas cu pas, minut cu minut, unde a fost si ce a facut, si sufletul ramane incremenit cand vede ca-i arata asa de bine toate miscarile. Si nu poate zice nimic, pentru ca tot ce-i spune a facut cu adevarat si o stie. Ingerul ii arata toate cele facute de el cat timp a fost in trup si sufletul recunoaste toate. Cum sa nu fie adevarat, daca ingerul a calatorit cu el, a fost pe umarul lui, in chip nevazut, si a scris toate imprejurarile vietii si gandurile lui?

Iar in ziua a treia se intampla un lucru mai infricosat. In ziua aceasta i se dau sufletului inca sase ingeri, care cu cel de la Botez sunt sapte, si isi incepe calatoria spre cer, ca are de trecut vamile vazduhului. Sunt 24 de vami, pe unde trebuie sa treaca sufletele noastre. La ele suntem cercetati de cele mai mari capetenii ale iadului pentru toate faptele, toate cuvintele si toate gandurile (vezi Tainele vietii viitoare, cap.3, p.93). Si sufletul trece pe la vami insotit de cei sapte ingeri, ca fulgerul, si dracii ii arata toate relele cate a facut, daca nu le-a spovedit.

Daca omul s-a spovedit curat la duhovnic, Duhul Sfant a sters de pe zapisele dracesti pacatele pe care le-a facut omul cu lucrul, sau cu cuvantul, sau cu gandul, sau cu voia. I le-a sters daca le-a spovedit, i-a parut rau de ele si a incetat de a le mai face. In acest caz, diavolii scot zapisele, dar cand se uita la ele, le vad ca sunt albe. Dar daca nu s-a marturisit, sau nu s-a marturisit curat, le vad scrise. Si-i arata: „Vezi aici ce-ai facut?”. Iar cele 24 de vami incep cu vama pacatelor celor mai obisnuite ale noastre: cu pacatele vorbirii desarte. Caci cine e atat de stapan pe limba sa nu zica vreo vorba desarta?

Se stie cat este de aplecat omul sa vorbeasca de rau si sa spuna glume. De aceea, ca sa treci prima vama usor, cand te duci la spovedanie, intai aceasta s-o spui: „Parinte, am vorbit vorbe desarte”! A doua vama este a minciunii; a treia – a vorbirii de rau, a clevetirii; a patra – a lacomiei… si asa mai departe, caci nu este timp sa vi le spun pe toate. Sufletul trece prin toate vamile, caci [nimeni si nimic] nu-l poate opri, pentru ca trebuie sa se duca in ziua a treia la Dumnezeu. Dar i se arata fiecaruia pacatele lui si stie ca dupa patruzeci de zile are sa cada jos de la vama cutare, adica are sa se duca la muncile vesnice, daca nu s-a marturisit si nu s-a pocait de faradelegile lui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!