Nici nu cred că s-ar putea altfel…
Încercaţi şi veţi vedea ce va fi. Niciodată nu este prea târziu să căutăm priorităţile în viaţă.
Suntem obişnuiţi să punem preţ pe lucruri, pe funcţii, pe diplome… dar uităm esenţialul, acela că altcineva ar trebui să aibă prioritate în viaţa noastră, adică Cel care ne-a creat pe toţi.
Pentru unii, Dumnezeu este o poveste
Fără îndoială, nu toată lumea crede în existenţa lui Dumnezeu. Cei care cred ştiu că mai devreme sau mai târziu, va avea loc întoarcerea la rădăcini, dar până atunci, pentru atei, divinitatea rămâne o poveste cu care îşi alimentează psihicul cei slabi.
Este drept că s-a şi exagerat cu prezentarea excesivă a unor ritualuri şi a unor sfinţi. Maniera în care lumea reacţionează la auzul unor zvonuri despre un anumit sfânt, despre anumite poveşti de vindecare, despre anumite ritualuri care ar aduce sănătate la sticluţa şi bani, a făcut ca unii să se îndepărteze foarte mult de ideea de credinţă.
Deci nu sfinţii sunt de vină, ci modul în care au fost ei prezentaţi, ca un fel de vindecători pe bandă rulantă, mai nou, unii dintre ei, clarvăzători. Lumea este disperată şi caută soluţii, dar unele depăşesc orice imaginaţie prin ridicolul pe care îl emană.
În fine, repet, nu Dumnezeu este de vină, nu sfinţii, nu Mântuitorul… Din aceste motive şi din multe altele, credinţa pierde teren, mai bine zis, biserica, şi pentru căutătorii de Adevăr este dificil să mai pătrundă în înţelesurile Lui adevărate. Ei rămân la nivelul superficial, ritualic, învârtindu-se într-o poveste de adormit copiii.
Citește aici de ce Dumnezeu ne supune încercărilor de tot felul… Îi place să suferim?
Înainte de toate, Tatăl Ceresc
Nu ne vom găsi echilibrul umblând din poartă-n poartă cerşind înţelepciune. Nu vom găsi liniştea încercând să contrazicem pe toată lumea şi făcând pe atotştiutorii.
În toate pe care le vedem şi le auzim nu există altă Sursă decât cea Supremă. Că unde nu există Dumnezeu? Dacă Îl vom recunoaşte prin tot ajutorul pe care ni-l dă zi de zi şi pentru însăşi respiraţia noastră, ar trebui să Îi fim recunoscători.
De asemenea, El îşi merită locul Lui înainte de tot şi de toate. Nimic nu începe fără El, cum nimic nu se încheie fără El… Şi atunci, unde mai avem îndoieli?
În concluzie, să nu ne imaginăm o clipă că fără Dumnezeu am putea face ceva… Ne putem imagina, dar vedem ce se întâmplă în scurt timp. Nu trebuie să ne grăbim să Îl acceptăm în viaţa noastră, doar trebuie să fim deschişi pentru acest lucru şi va intra El direct acolo unde Îi este locul dintotdeauna, adică în sufletul nostru…