E cruce roșie în calendar! Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul! CE NU AI VOIE SA FACI în această zi sfântă dacă vrei să îți fie bine și să fii ușurat de păcate 

E cruce roșie în calendar! Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul! CE NU AI VOIE SA FACI în această zi sfântă dacă vrei să îți fie bine și să fii ușurat de păcate 

În fiecare an, pe 29 august, credincioșii ortodocși prăznuiesc Tăierea Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului.
Credincioșii care vor să se spele de păcate trebuie să țină astăzi post negru sau să mănânce doar struguri, evitând în același timp varza și alimentele de culoare roșie.

Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul marchează momentul tragic al creştinătăţii în care Sfântul Ioan Botezătorul a fost omorât de către împăratul Irod. Această zi este una de post, în care nu e indicat să se ţină petreceri şi chefuri. Ni se cere să postim în această zi, pe de o parte ca să nu ne asemănăm cu Irod, care, din cauza ospățului fără măsură, a cerut ca Salomeea să-i danseze și drept răsplata i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul, iar, pe de altă parte, ca să respectăm modul de viață al lui Ioan.

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea prorocului Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus. Naşterea sa a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va ramane mut până la punerea numelui fiului său.

Există o lungă perioadă din viaţa Sfântului Ioan Botezătorul despre care nu există informaţii. Se ştie că s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice Cuvântul Domnului oamenilor. Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci şi acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul al lui Dumnezeu.

Din Evanghelie aflăm că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului, ca răsplată.

Capul Sfântului Ioan a avut o istorie aparte. El a fost pierdut și găsit de trei ori. Primele două aflări sunt prăznuite pe data de 24 februarie, iar cea de-a treia este prăznuită pe 25 mai.

Pentru că se temea că Botezătorul ar putea învia dacă trupul ar fi fost îngropat alături de cap, Irod nu a dat ucenicilor decât trupul sfântului, care a fost îngropat în Sevastia. Capul a fost îngropat de Irodiada în curtea sa, la mare adâncime. Potrivit tradiției, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei și l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut. Aceasta e socotită cea dintai aflare a sfântului cap.

Capul Sfântului Ioan Botezatorul a fost prezent aici până în vremea Sfinților împărați Constantin și Elena, când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar. În anul 453, episcopul Uranie al Emesei, l-a așezat în biserica din această cetate. Aceasta este socotită a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.

În vremea luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sfântului Ioan a fost îngropat la Comane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sfântul Ignatie (860), în vremea împaratului Mihail. Aceasta este cea de-a treia și cea din urmă aflare a cinstitului cap.

În timpul cruciadelor, latinii au luat din Constantinopol, în anul 1204, o parte din capul Sfântului Ioan Boteazatorul și l-au dus în Franța, așezându-l într-o biserică din Amiens, unde se afla și astăzi.

În tradiţia populară, există numeroase obiceiuri şi datini, pe care creştinii români le păstrează cu sfinţenie, chiar şi-n zilele noastre. În această zi, dat fiind faptul că este una de post, nu se mănâncă alimente de provenienţă animală şi nici alimente care, prin forma lor, amintesc de cea a capului. Printre acestea se numără: roşiile, pepenii, merele şi alte fructe şi legume asemănătoare.

În memoria sângelui vărsat de către Sântion sau Sântion de toamnă (cum mai e numit, în popor, Sfântul Ioan Botezătorul), tradiţia cere să nu se consume vin roşu, nici alimente şi mâncăruri gătite, care au aceeaşi culoare (pepene roşu, ardei roşii, sos de tomate, carne roşie – nici atât, pentru că e zi de post etc.).

Nici varză nu se mănâncă în această zi, pentru că această legumă are o conotaţie negativă pe 29 august: legendele spun că Sfântului i s-a tăiat capul pe varză de 7 ori şi tot de atâtea ori a înviat; aşa se face că sărbătoarea de azi mai este numită şi „Sfântul Ioan taie capul pe curechi”.

În ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este bine să nu se consume mere, pere, prune, căpăţâni de usturoi, pepeni sau nuci, ultimele dintre ele pentru că miezul lor seamănă cu o cruce.

Iată şi alte interdicţii care, dacă sunt respectate, ajută la uşurarea de păcate:

– nu se folosesc farfurii sau alte blide (pentru că, după ce a fost tăiat, capul sfântului a fost pus pe o tipsie);
– nu se taie bucatele cu cuţitul (tot în legătură cu metoda prin care a fost ucis Sfântul Ioan Botezătorul), tot ce se mănâncă se rupe cu mâna;
– nu se foloseşte mătura, ca să nu fie tulburată liniştea morţilor.

Înainte, postul de Sântion se ţinea „de la cruce până la cruce”, adică din 29 august, până la Ziua Crucii (14 septembrie). Credincioşii mâncau, o dată pe zi, o turtă de grâu sau de mălai, coaptă chiar de către ei. Doar cei care nu săvârşiseră păcate foarte grele aveau voie să mănânce şi poame. Dormeau pe pământ (dacă se putea, fără aşternut) şi, la sfârşitul postului, făceau pomană la biserică.

Azi, Biserica recomandă post (dar negru) doar pe 29 august, însă tradiţia populară „îndulceşte” acest post, permiţând să se mănânce struguri. Cei care au tăria să-l ţină, îşi uşurează propriile suflete sau ajută sufletele unor rude să se mântuiască de cele mai grele păcate: avort, crimă, furt, blesteme aruncate în special asupra propriilor copii.

Din Evanghelie aflăm că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului, ca răsplată.

Capul Sfântului Ioan a avut o istorie aparte. El a fost pierdut și găsit de trei ori. Primele două aflări sunt prăznuite pe data de 24 februarie, iar cea de-a treia este prăznuită pe 25 mai.

Pentru că se temea că Botezătorul ar putea învia dacă trupul ar fi fost îngropat alături de cap, Irod nu a dat ucenicilor decât trupul sfântului, care a fost îngropat în Sevastia. Capul a fost îngropat de Irodiada în curtea sa, la mare adâncime. Potrivit tradiției, Sfânta Ioana, femeia dregătorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfântului Ioan Botezătorul din curtea Irodiadei și l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului, într-un vas de lut. Aceasta e socotită cea dintai aflare a sfântului cap.

Capul Sfântului Ioan Botezatorul a fost prezent aici până în vremea Sfinților împărați Constantin și Elena, când, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar. În anul 453, episcopul Uranie al Emesei, l-a așezat în biserica din această cetate. Aceasta este socotită a doua aflare a cinstitului cap al Botezătorului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!