„Dacă ai pierdut credinţa în Dumnezeu, ai pierdut totul!“, a spus părintele Ambrozie Iurasov și motivează cu un proverb rusesc potrivit căruia, dacă ai pierdut bogăția înseamnă că, de fapt, nu ai pierdut nimic. În schimb, dacă ai pierdut sănătatea, ai pierdut jumătate din ce puteai să pierzi, iar dacă ai pierdut credința în Dumnezeu, înseamnă că ai pierdut totul.
Există zeci de religii, tot atâtea controverse și un singur Dumnezeu, milioane de păcate, prea puțini pedepsiți și prea mulți iertați pe drumul căinței. Oameni curați și onești mor zilnic pentru nedreptatea altora, iar cei ce i-au iubit sunt obligați să creadă paradoxul ”Așa a fost să fie! Dumnezeu l-a chemat la EL!”. De ce ar vrea Dumnezeu să moară oameni? De ce ar vrea EL, Atotputernicul să-și vadă ucenici suferind?
”Trebuie să ţinem minte că totul ţine de Providenţa divină. Fără voia lui Dumnezeu nu cade nici un fir de păr din capul nostru!”, spune aceeași figură bisericească, Ambrozie Iurasov. Bun! Deci nimic nu e întâmplător și EU ca om, care te-am pierdut pe TINE, sunt rezultatul unui experiment divin.
Măgulitoarea senzație că Dumnezeu mă veghează nu se mai simte de pe la 30 de ani, când singur pe lume mai simți doar pietrele tuturor care lovesc încet, dar puternic, iar pe zi ce trece alți și alți oameni ridică de la pământ pietre tot mai mari pentru a zdrobi pe cel slab. Întoarce și celălalt obraz, ar zice EL. Ce fel de experiment divin și masochist e ăsta?
Omul care îl pierde pe Dumnezeu, care nici nu mai crede în existența lui, dar nici nu îl contestă, habitează între lumi, rătăcește pe căi întunecate, mereu în căutarea a ceva, orice ce nu se numește Dumnezeu, soartă, noroc sau karma. Omul care l-a pierdut pe Dumnezeu e omul conștient că totul e în puterea mâinilor lui, de la bogăție la fericire și sănătate. Dintre doi oameni bolnavi, care au nevoie de o operație costisitoare și care le poate salva viața, care este credinciosul căruia îi răspunde Dumnezeu? Bogatul sau săracul? Îl cheamă Dumnezeu pe sărac în Împărăția Lui mai devreme decât pe cel bogat?
În timp ce Dumnezeu se pierde, sau se uită pe undeva, apare în mințile luminate a unor păcătoși, sau cel puțin așa susțin ei. Un exemplu palpabil în acest caz este al unei concurente la un concurs de talente, televizat, care se prezintă în fața juraților îmbrăcată sumar și cocoțată pe un cerc de circ asemeni unei privighetori, lăsând mască sute de oameni cu vocea ei. Întrebată de unde a moștenit vocea incredibilă, concurenta răspunde scurt: ”M-am trezit într-o dimineață și am început să cânt așa.”
Imediat femeie dezvoltă și mărturisește că a dus o viață de desfrâu, se vindea oricui oferea mai mult și își arăta talentele de dansatoare în paturile interlopilor și pe mesele cu lăutari. Într-o noapte l-a visat pe Dumnezeu și de atunci și-a schimbat tabieturile, s-a întors pe calea cea bună, a devenit privighetoarea Maria Magdalena. Am înțeles mesajul! Din nepăcătos suferind, credul și pierdut va trebui să devin o scursură a societății pentru ca Dumnezeu să mă salveze și să îmi demonstreze că și eu exist și am o misiune divină pe pământ. Să fie oare asta calea? Mă îndoiesc!
Știința ne-a învățat că totul are o explicație, chiar și Dumnezeu pe care și-l explică fiecare în sufletul și convingerile lui. Orice acțiune, greșeală sau succes are nevoie de un vinovat și de cele mai multe ori e chiar Dumnezeu. Creierul uman dovedește în fiecare zi că este mai puternic decât orice bombă nucleară. Cuvintele sunt gloanțele cu care se poate ucide o convingere, dar în același timp au puterea și de a naște noi orizonturi. OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT VA FI ÎNTOTDEAUNA GHIDAT DE DECIZIA POTRIVITĂ ȘI DE CUVINTELE POTRIVITE, CARE L-AU CONVINS SĂ AJUNGĂ ACOLO.