Moșii cireșelor reprezintă un rit străvechi, de dinaintea creștinismului. Calendarul ortodox prevede pomenirea sufletelor adormite în sâmbăta de dinaintea Rusaliilor. Anul acesta are loc pe 3 iunie.
Moșii cireșelor sau Moșii de vară se țin în Sâmbăta de dinaintea Rusaliilor. Joacă un rol important în tradiția românească. În această zi, chiar și Biserica Ortodoxă a consacrat un ritual al pomenirii morților.
Cinstește-ți strămoșii la Moșii cireșelor
De fapt, momentul își are rădăcinile în obiceiurile păgâne de vară. Când, la Parentalia, romanii își cinsteau părinții și străbunii. Iar semnificația evenimentului constă în rugi înălțate de urmașii celor morți pentru odihna veșnică a sufletelor adormite și iertarea păcatelor lor la Judecata de Apoi. În lumea ortodoxă, moartea este considerată o trecere către o altă lume, către înviere și înălțare spirituală. În anul calendaristic românesc, oamenii țin 18 sărbători ale Moşilor.
Cultul Moşilor ne apropie de originile familiei. Iar cea mai importantă dintre toate aceste sărbători este cea a Moșilor de vară sau ai cireșelor, înaintea Duminicii Pogorârii Sfântului Duh. Pe vremuri, cu această ocazie, se organizau târguri și bâlciuri, atât cu scopul ca cei interesați să-și poată procura cele de trebuință pentru pomeniri, dar și pentru a se întâlni și a petrece. Se spune că sufletele morţilor, după ce părăsesc mormintele în Joia Mare, se perindă printre cei vii, întorcându-se în morminte în ajunul Rusaliilor.
De ce ne pomenim străbunii
De aceea, pentru a pleca liniștiți, li se dau de pomană colaci și vase cu apă, vin sau lapte, în unele locuri și căni cu cireșe la torți, și neapărat lumânări aprinse, pentru a nu-și pierde calea spre lumina veșnică. Oamenii cred că sufletele adormite care nu primesc nimic de pomană se întorc mâhnite la locul lor și se hrănesc cu țărână. În toate bisericile ortodoxe au loc slujbe speciale de pomenire. Atât la Moși, cât și la Rusalii, nu lucrează și, mai ales, nu se toarce, ca să nu se întoarcă îndărăt colacii morților. Nu se aruncă gunoiul, nu se mătură, nu se spală rufe. Femeile care cinstesc cum se cuvine Moșii, an de an, nu îmbătrânesc repede și își păstrează sufletul mereu tânăr.
Sfânta Muceniță Sofia vindecă bolile trupului și ale sufletului
Sfânta Muceniță Sofia doctorița este pomenită, an de an, în Biserica Ortodoxă, pe 22 mai. Este mai puțin cunoscută, însă se numără printre sfinții făcători de minuni.
Sfânta Muceniță Sofia este cunoscută pentru miracolele ei asupra credincioșilor. Vindecă boli și tămăduiește răni. Este protectoarea bolnavilor, dar și a cadrelor medicale. Rugăciunea la Sfânta Muceniță Sofia face minuni. Se rostește 9 zile la rând, începând cu data de 22 mai, ziua în care este pomenită sfânta.
Rugăciunea la Sfânta Muceniță Sofia
„O, Sfânta Muceniţă Sofia, tu eşti icoană a doctorilor credincioşi şi liman de rugăciune al fecioarelor smerite ce se ostenesc a se împodobi cu a virtuţilor cunună pentru Mirele Hristos. Caută dintru înălţimile cereşti şi spre noi, cei covârşiţi de neputinţe. Durerile trupurilor noastre cercetează-le cu darul tău. Și alungă de la noi toate săgeţile ispitelor. Întăreşte mintea noastră pe piatra pocăinţei. Când valurile gândurilor rele caută să ne doboare. Ca ceea ce ţi-ai umplut cămara inimii cu tămâia rugăciunii, cu adierile darurilor Cuvântului înfrumuseţează şi inima noastră, prin miresmele înţelepciunii cereşti.
Mărturisim Sfântă, înaintea ta şi înaintea lui Dumnezeu, că nu ne îngrijim deloc de cămara sufletelor noastre, petrecând noi pururea întru lenevire şi umplându-ne de mirosul greu al patimilor. Mintea ne este pururea rănită de sabia gândurilor rele prin nepurtarea noastră de grijă, dar ca una ce întru înţelepciune ai primit tăierea sabiei, taie toate cugetele noastre osânditoare şi ne trage la limanul pocăinţei.
Sfântă Sofia, roagă-te pentru noi!
La rugăciunea ta alergăm, ca să ne faci dreptate în lupta noastră cu trupul, cu lumea şi cu diavolul. Tu cu nevoinţa postirii te-ai ridicat la înălţimile cereşti, dar noi, robiţi poftelor trupeşti, suntem lipsiţi de cugetarea cea plăcută Domnului. Căci cu ce păcate nu am stricat casa sufletului nostru? Puţina agoniseală de fapte bune ne este furată cu uşurinţă de slava deşartă şi de mândrie.
Lipsa iubirii de aproapele ne face pe noi să alunecăm uşor în groapa mâniei. Zidurile împietririi ce înconjoară inima noastră nu lasă loc razei gândului dumnezeiesc. Cu săgeţile cuvintelor noastre de osândire doborâm cinstea aproapelui şi cu nepurtarea de grijă de mântuire, cea din fiecare ceas, ne lipsim noi de cugetarea cea îngerească. Pentru aceasta, pe tine te punem chezăşuitoare pentru iertarea păcatelor noastre. Deci, nu ne uita pe noi, netrebnicii rugătorii tăi, ci cu doctoria rugăciunii tale vindecă patimile noastre sufleteşti şi trupeşti, ca să te mărim totdeauna cu laudă, iar Făcătorului şi Purtătorului nostru de grijă să-I aducem totdeauna slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”