Necazurile, suferința, tristețea! Adevăratul motiv pentru care nu putem scăpa de ele!

Necazurile, suferința, tristețea! Adevăratul motiv pentru care nu putem scăpa de ele!

Unde este curajul, lumina din ochi? Oamenii triști paralizează viața. Oamenii sătui de viață înăbușă bucuria. Oamenii posomorâți înmormântează credința. Oamenii fără credință seamănă disperarea. Frica devorează din energie și îi epuizează pe oameni. Panica anesteziază puterea de care avem nevoie zi de zi. Iar copii caută lumina în ochii adulților. Și aceștia sunt stinși… Părinții pierd inima propriului copil și astfel mor câte puțin de nerecunoștința acestora.

De-a lungul vremii, tristețea își schimbă forma și devine o haină pe care mulți o îmbrăcăm și adeseori nu ne încape. Nu mai e a noastră. Purtăm haina tristeții părinților, bunicilor, șefilor, colegilor, sistemelor. Se fabrică multe arme pentru a produce tristețe. Gloanțele vorbelor, sârma ghimpată a tăcerii, setea pentru putere. Hipnoza unora de a avea dreptate și nu de a fi fericiți. Iar dacă oamenii nu se schimbă în inimile lor, mâine se vor fabrica arme noi. Critica, frica și rușinea nu schimbă niciodată pe nimeni. Oamenii au nevoie de dragoste… Nu devenim mai mari dacă îi facem pe ceilalți mai mici. Vecinul tău este mai bun decât gândești că este.

Trupul nu trebuie să devină o mașină de mâncat, de muncit, de dormit. Trupul este o mașină a iubirii. Degeaba murim cu burta plină, dar cu inima goală. În jurul nostru există atâția copaci, păsări, flori, pajiști, atâtea minuni care nu așteaptă decât să vindece un om de tristețea lui. Pentru ce ești trist acum va mai conta peste zece ani?

Suflet drag, nu te mai pierde în ieri sau în mâine! Bucură-te de Astăzi și tot ce îți aduce această binecuvântată clipă. În fiecare zi începem din nou viața și în fiecare seară transmitem pagina scrisă Tatălui Ceresc.

Îndrăzniți să rămâneți copii și veți vedea că orice muncă va deveni un joc, un prilej de cunoaștere, de împrietenire, de iubire, de dăruire. Cine vorbește de bine pe alții îi face mai buni. Poți vindeca pe cel de lângă tine iubindu-l! Iar cine iubește poate orice.

Părintele Hrisostom Filipescu

hrisostomfilipescu.ortodoxia.me.com

Indata ce simti ca suferi trupeste ori sufleteste, adu-ti aminte ca nu numai tu suferi si ca orice suferinta – orice suferinta, fara exceptie – are un anumit sens mai inalt – si usurarea va veni indata.

Nu suferi numai tu, caci sufera in jurul tau intreaga lume. Trebuie doar sa iti deschizi inima ti sa te uiti cu luare-aminte, si vei vedea ca esti partas la suferinta universala. Totul sufera si se chinuie – fie in liniste, fara sunet, ascunzandu-si durerea, tainuindu-si necazul, biruind suferinta launtric, fie in chinuri vadite, pe care nimic si nimeni nu le poate alina… Lancezind de dragoste, oftand de nemultumire, suspinand in toiul placerii, tarandu-si zilele in lupta, in mahnire si amaraciune – asa traieste toata faptura pamanteasca, incepand cu prima ei fapta neajutorata, care este nasterea din pantecele mamei, si terminand cu ultima fapta pamanteasca – tainica plecare „la odih-na”. Asa sufera si omul impreuna cu tot restul fapturii – ca membru al organismului universal, ca odrasla a naturii.

Nu putem evita suferintele; aceasta este soarta noastra, si trebuie sa ne impacam cu ea. Este firesc sa dorim ca ele sa nu fie prea mari, dar trebuie sa invatam sa suferim cu demnitate, in mod spiritualizat. In asta consta marea taina a vietii; in asta consta arta fiintarii pamantesti.

Suferinta noastra apare din modul de viata care ne este propriu noua, oamenilor, care ne-a fost dat o data pentru totdeauna si pe care nu il putem schimba. Indata ce se trezeste in noi constiinta de sine, ne convingem de propria neajutorare…

Iata de ce suferinta se abate asupra noastra atat de des si cu atata usurinta; iata de ce trebuie sa ne impacam cu ea. Cu cat este mai subtil omul, cu cat ii este mai simtitoare inima, cu cat ii este mai puternica imaginatia creatoare, cu cat ii este mai impresionabil spiritul de observatie, cu cat ii este mai profund duhul, cu atat este mai sortit suferintei, cu atat mai des va fi vizitat in viata de durere, de intristare si amaraciune.

Noi insa uitam adeseori lucrul acesta, nu ne gandim la soarta noastra comuna si nu intelegem defel ca oamenii cei mai buni sufera mai mult decat toti… Si atunci cand asupra noastra se revarsa suvoiul lipsurilor, chinului, necazului si descurajarii, cand, ca acum, intreaga lume se cufunda in suferinta si se cutremura din toate incheieturile, suspinand, oftand si strigand dupa ajutor, ne speriem, ne miram si protestam, considerand toate acestea „neasteptate”, „nemeritate” si „fara sens”…

Numai incet si treptat ne dam seama ca noi toti, oamenii, suntem supusi acestei legi a fapturii pamantesti. La inceput se trezesc in noi senzatia tulbure, presentimentul surd al faptului ca pe pamant e mult mai multa suferinta decat ni se parea noua in asteptarea noastra copilareasca. Acest presentiment ne tulbura; incercam sa verificam aceasta senzatie – si treptat, pe cai de nedescris, prin intuitii care aproape ca nu pot fi formulate, ne convingem ca ni s-a descoperit cu adevarat legea existentei, modul general de viata, ce stapaneste toata faptura pamanteasca, ne convingem ca nu este fiintare lipsita de patimire, ca toata zidirea pamanteasca, prin insasi firea sa, este chemata sa sufere si este sortita necazurilor.

Iar omul cu inima delicata stie nu numai asta: el stie si ca nu suferim doar toti impreuna si in comun, ci si ca pe deasupra ne mai si chinuim unul pe altul ba fara sa vrem, ba dinadins, ba din nepasare, ba din cruzime, ba cu patima, ba cu raceala, ba intr-o fatala intersectare a cailor vietii… Si poate ca tocmai Dostoievski, acest maestru al inimii sfasiate, a fost chemat sa arunce lumina asupra acestei tragedii pamantesti…

Asa e viata, asa este realitatea… Si ar putea, oare, sa fie altfel ?.. Si am avea, oare, dreptate daca am incepe sa dorim si sa pretindem altceva?..

Sa ne inchipuim pentru o clipa un alt tablou al lumii, unul pe dos. Sa ne inchipuim ca faptura pamanteasca este eliberata de orice suferinta, total si pentru totdeauna, ca un glas stapanitor i-a zis: „Fa, faptura, ce vrei. Esti libera de suferinta. De acum nu vei mai sti ce este nemultumirea. Nici o durere a trupului nu te va mai lovi. Nici amaraciunea, nici intristarea, nici sfasierea sufleteasca nu te vor mai cerceta. Nelinistea duhovniceasca nu se va mai atinge de sufletul tau. De acum esti sortita vesnicei si deplinei multumiri. Du-te si traieste!”

Ar incepe atunci in istoria omenirii o epoca noua si nemaipomenita…

Sa ne inchipuim ca omul a pierdut pentru totdeauna darul suferintei, ca nimic nu il mai ameninta cu insatisfactie: odata cu foamea si cu setea – aceste prime surse de osteneala si suferinta – a incetat si orice nemultumire de sine, de oameni si de lume. Sa ne inchipuim ca sentimentul nedesavarsirii s-a stins pentru totdeauna si ca odata cu el s-a stins si dorinta de desavarsire. insasi naluca posibilelor lipsuri, care pana atunci il impingea pe om inainte, a disparut. Durerea fizica, ce il avertiza pe om cu privire la pericolul in care se afla sanatatea lui si ii starnea capacitatea de adaptare, inventivitatea si setea de cunoastere, i-a fost luata. Toate lucrurile care sunt impotriva firii au devenit nepedepsite si ocrotite, toate hidoseniile si uraciunile vietii au devenit indiferente pentru omul nou. A disparut indignarea morala, care inainte aparea in urma atingerii de o vointa rea.

Au amutit pentru totdeauna apasatoarele mustrari de constiinta. A incetat pentru totdeauna setea duhovniceasca, care il mana pe om in pustie, la marea nevointa ascetica… Toti sunt satisfacuti de toate; totul le place tuturor; toti se dedau Ia orice, fara masura si alegere. Toti traiesc in senzualitate primitiva, fara discernamant – nici macar patimasa, fiindca patima este chinuitoare, nici macar intensa, fiindca intensitatea este posibila doar acolo unde puterile nu au fost irosite, ci s-au acumulat in urma infranarii…

Cum ar putea fi zugravite cumplitele, pustiitoarele urmari ce s-ar abate asupra omenirii sortite unei totale satietati?

In lume ar aparea noua si respingatoarea specie a „umanoizilor” – specie de hedonisti fara discernamant, care raman la nivelul sufletesc cel mai de jos… Acestia ar fi niste trandavi care nu stiu ce e deprimarea, niste pierde-vara iresponsabili, pe care nimic nu-i intereseaza, fara temperament, fara foc launtric, rara entuziasm si fara aripi, ce nu iubesc nimic si pe nimeni, fiindca dragostea este in primul rand sentiment al lipsei si al foamei.

Ar fi niste idioti amorali si lipsiti de gust, niste tembeli multumiti de sine, niste Lemuri desfranati. Inchipuiti-va chipurile lor nediferentiate, inexpresive, aceste frunti tesite, joase, aceste „orificii de observatie” moarte, lipsite de profunzime, in locul fostilor ochi, aceste guri care plescaie fara rost… Auziti vorbirea lor nearticulata, aceasta mormaiala indiferenta a vesnicei satietati, acest ras lipsit de veselie al idiotilor? Este cumplit sa te gandesti la aceasta duhovnicie pierduta, la aceasta depravare stupida, la aceasta injosire a semioamenilor blestemati de Dumnezeu si sortiti sa nu stie ce-i suferinta…

Si cand iti imaginezi aceasta priveliste, vezi si simti ce ne daruieste darul suferintei, si iti vine sa te rogi tuturor doctorilor ceresti si pamantesti, pentru Domnul, sa nu-i lipseasca pe oameni de acest dar, caci fara suferinta noi toti, si demnitatea noastra, si duhul nostru, si cultura noastra, ne-am sfarsi rapid si tragic…

Si am dori sa renuntam la asta? Si am fi de acord sa pierdem toate astea?.. Si pentru ce?

Hegel a zis odata ca tot ce e maret pe acest pamant a fost creat de pasiune. Despre suferinta trebuie sa spunem un lucru si mai mare, si mai profund: suferintei ii suntem datori pentru toate – si pentru cele creator-mari, si pentru cele creator-mici. Caci daca omul n-ar suferi, nu s-ar trezi la contemplatia creatoare, la rugaciune si Ia formarea duhovniceasca. Suferinta este un fel de sare a vietii; nu e ingaduit ca sarea sa-si piarda puterea sa (v. Mt. 5, 13).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!