Bunătatea e esenţa vieţii noastre, e pace, răbdare și acceptare. Originea bunătății este una divină. Ea derivă din iubire, din iubirea pentru frumos, din iubirea pentru oameni. Acesteia îi sunt asociate calităţi fără de care n-ar fi completă: compasiunea, bunăvoinţa, toleranţa, blândeţea, dărnicia, admiraţia, fiind numai cele mai semnificative.
„Bunătatea este o limbă pe care surdul o poate auzi, iar orbul o poate vedea”, spunea Mark Twain. Lumea aşteaptă să vadă și să simtă în noi bunătatea, nu doar să audă vorbele goale pe care le rostim, spunând că suntem buni. Oamenii vor să vadă în noi un exemplu. Însă, grăbiţi să ardă etape în evoluţia lor spre nicăieri, de cele mai multe ori, aceștia nu mai au timp să se aplece asupra nevoilor altora. Să fii bun necesită efort şi înţelegere. Să fii rău nu cere nimic, nici măcar să gândeşti: dai curs pornirilor primitive din tine şi răul este gata făcut.
La naştere, caracterul fiecăruia este o pagină albă, iar modelele urmate ne formează atitudinea. Educaţia este primordială. Poate de aceea părinții ne spuneau povești pline de morală și de eroi care triumfau înaintea răului. Ulterior, întâmplările din viaţă definitivează educația primită și valorile insuflate de părinți. Pe unii, încercările îi fac să fie mai buni. Pe alţii, însă, îi înrăiesc, aceștia neînţelegând nimic din ceea ce trăiesc. Devin egoişti, orgolioşi, invidioşi care ajung să se bucure de răul altora. Deşi nu se poate spune că este mai uşor să fii bun, decât rău, din fericire există oameni care se pun în slujba binelui şi a bunătăţii, indiferent de eforturi, echilibrând astfel balanţa lumii.
Bunatatea si rautatea, raiul si iadul exista in fiecare dintre noi, iar ele sunt create si mentinute prin gandurile si actiunile noastre.
Da, un om poate alege sa fie bun hranind constient ganduri si actiuni pozitive. La fel, omul rau este cel care alege ca in dialogul lui interior sa aiba ganduri care conduc la distrugere, furie, ura, gelozie, invidie. Pasul urmator este sa puna in practica, tot prin actiuni constiente, comportamente si actiuni care izvorasc din gandurile pe care le are.
Este usor pentru un om sa devina rau. Poate in familia in care a crescut a vazut modele ale raului – agresivitate, furie, abuz, astfel ca a ajuns sa le copieze, poate a trebuit sa faca fata rautatii altora si si-a construit mecanisme de aparare, poate a observat ca prin agresivitate si rautate poate sa ii domine pe altii si sa-si atinga obiectivele in viata.
In fiecare om exista un simt al binelui si raului, iar in constient sau in inconstient tine un fel inventar al gandurilor si faptelor sale. Daca are ganduri negative sau recurge la comportamente si actiuni rele, imaginea de sine a omului este afectata. Insa, cum nu ne place sa credem despre noi insine ca suntem rai, ajungem sa ne mintim, sa ne autoiluzionam ca de fapt suntem buni si traim intr-un conflict intrapsihic.
Cu fiecare actiune sau gand negativ, ne indepartam din ce in ce mai mult de noi insine, amortim cumva in interior si traim intr-o iluzie permanenta.