Vezi-ți de rugăciune, că spune în Pateric: „chiar de nu pricepi cuvântul, îl pricepe dracul și se teme”.
De-ți vine la vremea rugăciunii silă, lene, vlăguire, cunoaște că-s de la draci, și o veche ispită. Căiește-te și roagă-L pe Domnul să te ierte pentru neputința ta.
Iarăși, de-ți fuge mintea și nu mai știi ce spui la rugăciune, nu te lăsa de ea. Nu-i face dracului pe plac. Vezi-ți de rugăciune, că spune în Pateric: „chiar de nu pricepi cuvântul, îl pricepe dracul și se teme”. Fără osteneală nu e rugăciune.
(Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura părintelui Serghie, Ed. Sophia, București, 2007, p. 112)
Iata cate locuri poti vizita in Roma, intr-o singura zi, pe Gratis
Rugăciunea deschide inima spre Dumnezeu
Dacă psihologic cineva se simte bine şi lucrează, atunci poate face şi rugăciune, sau atunci când are plâns în inimă se poate ruga mai bine.
neori, atunci când ne facem canonul zilnic, nu suntem atenţi, în timp ce atunci când lucrăm şi facem în acelaşi timp şi rugăciunea avem mai multă atenţie. Asta se întâmplă deoarece viaţa duhovnicească se leagă foarte mult de starea psihologică a celui ce se roagă. Dacă psihologic cineva se simte bine şi lucrează, atunci poate face şi rugăciune, sau atunci când are plâns în inimă se poate ruga mai bine. (…)
De multe ori, din diverse motive, inima se închide şi nu se deschide pentru rugăciune. Oricui i se poate întâmpla, din diferite cauze, unuia din prea multă îndrăzneală, altuia din vorbărie multă, altuia din slavă deşartă. Este nevoie de stăpânire de sine şi de plâns.” (Părintele Sofronie de la Essex)