Nu te lăsa de rugăciune, chiar dacă nu mai știi ce să spui

Vezi-ți de rugăciune, că spune în Pateric: „chiar de nu pricepi cuvântul, îl pricepe dracul și se teme”.

De-ți vine la vremea rugăciunii silă, lene, vlăguire, cunoaște că-s de la draci, și o veche ispită. Căiește-te și roagă-L pe Domnul să te ierte pentru neputința ta.

Iarăși, de-ți fuge mintea și nu mai știi ce spui la rugăciune, nu te lăsa de ea. Nu-i face dracului pe plac. Vezi-ți de rugăciune, că spune în Pateric: „chiar de nu pricepi cuvântul, îl pricepe dracul și se teme”. Fără osteneală nu e rugăciune.

(Jean-Claude LarchetȚine candela inimii aprinsă. Învățătura părintelui Serghie, Ed. Sophia, București, 2007, p. 112)

Rugăciunea deschide inima spre Dumnezeu

Dacă psihologic cineva se simte bine şi lucrează, atunci poate face şi rugăciune, sau atunci când are plâns în inimă se poate ruga mai bine.

neori, atunci când ne facem canonul zilnic, nu suntem atenţi, în timp ce atunci când lucrăm şi facem în acelaşi timp şi rugăciunea avem mai multă atenţie. Asta se întâmplă deoarece viaţa duhovnicească se leagă foar­te mult de starea psihologică a celui ce se roagă. Dacă psihologic cineva se simte bine şi lucrează, atunci poate face şi rugăciune, sau atunci când are plâns în inimă se poate ruga mai bine. (…)

De multe ori, din diverse motive, inima se închide şi nu se deschide pentru rugăciune. Oricui i se poate întâmpla, din diferite cauze, unuia din prea multă îndrăzneală, altuia din vorbărie multă, altuia din slavă deşartă. Este nevoie de stăpânire de sine şi de plâns.” (Părintele Sofronie de la Essex)

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!