Patru lumanari ardeau incetisor si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:
Prima a spus: Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor..Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins. Apoi a vorbit cea de a doua:
–Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard. Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.
–Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
Un VIDEO extraordinar pe care ca invitam sa-l urmariti! Apasa pe video si lasa un comentariu pe canalul lor de youtube! Sa ajutam acest cuplu care calatoreste prin lume si ne arata frumusetile ei cu un LIKE! E Gratis!
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.
Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse.. Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte. Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletu tau..pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire! Si mai mult decat toate acestea, Mantuitorul Hristos sa te binecuvinteze cu prezenta Sa.
Deci, nu uita ca speranta nostra ramane Dumnezeu, Este Incierea Domnului Hristos. NU va pierdeti credinta orice s-ar intampla. Domnul sa ne ajute! AMIN
Arhimandrit Sofronie: Când zici aceste 3 scurte rugăciuni, legi cu Hristos o legătură personală și nimic rău nu te mai poate atinge! Puteri nebănuite cu fiecare cuvințel! Iată-le:
Atunci când zicem rugăciunea aceasta, legăm cu Hristos o legătură personală ce scapă raţiunii
Dacă gândurile năvălesc asupră-ne şi ne opresc a ne ruga curat, trebuie să fim răbdători şi să strigăm „Doamne, miluieşte-mă!”. Prin această împotrivire activă preschimbăm, puţin câte puţin, firea omenească cea de după cădere, care face din noi fii ai celui dintâi Adam.
Luptăm, iar lupta aceasta trebuie să fie cu adevărat adâncă, să-şi însuşească un caracter cosmic. Nu, noi nu suntem doar nişte indivizi atacaţi de gânduri. Cu răbdare să strigăm: „Miluieşte-mă, miluieşte-mă!”. Iată cum să ne împotrivim relelor „gânduri”, cum să le împiedicăm a ne stăpâni. Nu vă daţi bătuţi prea curând, ci repetaţi rugăciunea până când ea va pătrunde în străfundurile conştiinţei voastre.
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”. Atunci când zicem rugăciunea aceasta, legăm cu Hristos o legătură personală ce scapă raţiunii. Viaţa lui Hristos pătrunde puţin câte puţin în noi.
Unii se roagă în gând, cu mintea. Însă nu poate fi rugăciune fără ca inima să ia parte. În rugăciune, inima şi mintea sunt împreunate în chip nedespărţit.
Arhimandrit Sofronie, Din viaţă şi din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 57