– Păcatul lor este că s-au născut din părinți păcătoși!”
Sunt cazuri, nu toate, trebuie să facem atent diferența și să nu ne simțim avizați și să ripostăm! Dar atunci când Dumnezeu vrea sa dea o palmă cuiva, chiar dacă nu asta este ceea ce vrea
să facă, te încearcă prin ce ți-e ție cel mai drag!
Daca ți-a luat foc casa, faci una și mai mare!
Daca ți-a luat foc mașina te …
” – Părinte, ați spus ca bolile sunt rezultatul păcatelor! Copiii mici, bolnavi de cancer, ce păcate au?”
– Păcatul lor este că s-au născut din părinți păcătoși!”
Sunt cazuri, nu toate, trebuie să facem atent diferența și să nu ne simțim avizați și să ripostăm! Dar atunci când Dumnezeu vrea sa dea o palmă cuiva, chiar dacă nu asta este ceea ce vrea
să facă, te încearcă prin ce ți-e ție cel mai drag!
Daca ți-a luat foc casa, faci una și mai mare!
Daca ți-a luat foc mașina te duci în târg și îți iei alta!
Dar când suferă un copil, tremură carnea pe tine!
Nu dormi nopțile, vinzi tot, alergi de la un capăt al lumii la altul și îți dorești ca acea făptură nevinovată să intre în normalitatea deplină a sănătății.
Și așa cum tu îți bați joc de Fiul Lui, înfigându-i mereu sulițe pe cruce, cu fiecare păcat în parte, răstignindu-L din nou, de mii de ori pe zi.. și El îți răstignește pruncii câteodată,
nu pentru că e răzbunător, îi ia la El în Împărăție și-i face îngeri!
Atunci când suferim anumite pătimiri sau boli, le tragem din cauza anumitor păcate! Iar după ce se vindecă, omul trebuie să fie sănătos cu sufletul, ca să nu se mai întoarcă boala la el!
“Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău..(Ioan 5:14)
***
Sunt pedepsiţi copiii pentru păcatele părinţilor?
Chiar dacă ar exista în om o moștenire păcătoasă, aceasta nu poate rezista în fața harului lui Dumnezeu.
Atunci când o persoană, aparent evlavioasă și cu frică de Dumnezeu, are multe greutăți, cei din jur dau, uneori, următorul verdict: „plătește pentru păcatele părinților săi”, iar în lumea satului încă se mai foloseşte explicaţia: „își trage păcatele părinților”.
De fapt, o astfel de concepție nu este una originală, specifică poporului român, ci ea este întâlnită și în Sfânta Scriptură, chiar în societatea evreiască. Despre ea ne dă mărturie profetul Iezechiel și se pare că avea rădăcini destul de adânci în conștiința poporului, după cum reiese din criticile pe care profetul le aduce. Iezechiel a activat în cea mai nefastă perioadă a istoriei evreilor, când Ierusalimul a fost distrus și poporul a fost deportat în Babilon. Cu toate că discursul profeților, înainte de căderea Ierusalimului, s-a concentrat exclusiv pe evidențierea stării păcătoase a locuitorilor, care avea să ducă la dezastru, iudeii deportați aveau sentimentul că nu ei erau răspunzători pentru starea în care se aflau, ci că erau pedepsiți de Dumnezeu doar din cauza păcatelor părinților lor. Chiar circula între ei un proverb, legat de aceasta:
„Părinţii au mâncat aguridă (strugurele încă necopt, cu gust foarte acru) şi copiilor li s-au strepezit dinţii”(Iezechiel 18, 2). În opinia lor, această afirmația era veridică, pornind de la a doua poruncă din Decalog, care zice: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam”(Ieșirea 20, 5).
Pentru a le infirma această gândire care nu făcea nimic altceva, decât să le adoarmă conștiința, transferând responsabilitatea asupra strămoșilor, profetul Iezechiel le transmite că fiecare om este răspunzător pentru păcatele sale și nimeni nu este pedepsit pentru păcatele altcuiva:
„Un fiu, care, văzând păcatele, văzând toate câte le-a făcut tatăl său, el se păzeşte şi nu face nimic asemenea, …acest om nu va muri pentru nedreptăţile părintelui său, ci în veci va trăi …pentru că fiul a făcut ceea ce era drept şi legiuit şi toate legile Mele le-a ţinut şi le-a împlinit; de aceea va trăi Sufletul care păcătuieşte va muri.
Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa” (Iezechiel18, 14, 17, 19-20).
Așadar, după cum ne arată capitolul 18 al cărții profetului Iezechiel, copiii nu sunt pedepsiți pentru păcatele săvârșite de părinții lor. Nici părinții nu sunt pedepsiți pentru păcatele copiilor lor, dacă cei dintâi au avut grijă să aibă o viață curată înaintea lui Dumnezeu și să le-o transmită și urmașilor.
Rădăcinile păcatului
Există citate biblice care ar putea duce la concluzia că pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcat ar avea consecințe și asupra generațiilor ulterioare și unul dintre aceste versete este cel de la Ieșire 20, 5, pe care l-am menționat mai sus. Partea explicativă a celei de-a doua porunci, cu afirmația că pedeapsa va cădea asupra copiilor din cauza păcatelor părinților a cauzat adeseori grave neînțelegeri. Aceste rânduri nu pot fi scoase din context, căci, în caz contrar, li s-ar denatura sensul.