Părintele Adrian Făgețeanu: Cum deosebeşti un preot de un popă?

Părintele Adrian Făgețeanu: Cum deosebeşti un preot de un popă?

Şi cum deosebeşti preoţii mincinoşi de cei adevăraţi? Cum faci diferenţa între un preot şi un popă? De te vei duce la un popă cu vreun necaz sau supărare, el îţi va spune negreşit că suferinţa ta vine de la altcineva, care ţi’a dorit răul, iar pentru îndepărtarea ei sunt de trebuinţă nişte dezlegări, rugăciuni. Contra cost, bineînţeles! Popa va prefera întotdeauna moneda credinciosului în locul mântuirii lui! Dacă însă vei ajunge la un preot, acela îţi va arăta că adevărata cauză a răului abătut asupra ta sălăşluieşte doar în tine şi că tu trebuie să te rogi şi să te îndrepţi mai întâi–(Sfinţii Părinţi spun că mântuirea oamenilor depinde de virtuţile lor!). Dacă doar plăteşti pentru rugăciune, iar tu nu te rogi, nu devii mai bun şi nu te foloseşti cu nimic!

De ce nu mai sunt preoţi, ci doar popi? Ce scrie în Evanghelia de la Matei, la sfârşitul ultimului capitol? Cum citeşti?

„Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându’le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându’le să păzească toate câte v’am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”. (Matei 28, 19-20).

„Mergând”, zice Mântuitorul, să’i înveţi pe credincioşi! Adică mergând din casă în casă şi aflându’le necazurile, nu stând în biserică şi aşteptând să vină enoriaşii la tine. Dacă au trebuinţă de botez – să vină la biserică! – de voiesc să se cunune – să vină la biserică! – iar de se întâmplă să moară, aşijderea să facă! Hristos străbătea toată ţara cu piciorul, iar preoţii noştri nu merg nici măcar până la marginea parohiei lor, darămite în căutarea aproapelui pierdut!

Pr. Adrian Făgețeanu

Sursa: ortodox.md

Parintele Adrian Fageteanu: VINE TIMPUL RABDARII SI AL CERNERII! NUMAI RUGACIUNEA NE MAI SCAPA…

– Parinte, cum sa ne mai pazim de intinaciunile perverse ale necuratului din vremurile de astazi?

– Orice plan omenesc, (facut) dupa legile noastre, n-are sorti de izbanda. V-am spus: numai rugaciunea si Dumnezeu il mai pot salva pe om. Am comparat situatia (din zilele noastre) cu ceea ce s-a-ntamplat cand au navalit nemtii peste linia Maginot. Atunci, cei mai buni dintre francezi au strigat catre toti: “Sauve qui peut!”.

– Scapa cine poate!

– Da. Dar la noi, singurul lucru care ne mai scapa – am mai spus – este rugaciunea.

– […] O sa ajungem si noi vreodata sa fim o natie unita, parinte?

– Va spun ceva: “numai cei care vor rabda pana la sfarsit se vor mantui”.

– Si vine timpul rabdarii, nu?

– Trebuie sa vie! Voi ati vrea ca Dumnezeu sa nu-i fi dat voie lui Irod sa-l omoare pe Ioan? Sa nu-i fi dat voie sa ucida pruncii? Atunci el ar fi fost sarbatorit ca sfant!

– Dar nu se plineau Scripturile…

– Trebuia ca fiecare sa-si arate arama, nu? Si ca treburile sa se cearna…

– Nicolae Burdea: Va mai aduceti aminte parinte cand a fost cel mai greu moment al vietii dumneavoastra si, daca va mai amintiti, cum ati reusit sa treceti peste el?

– Eu n-am reusit niciodata sa rezolv o problema! Atunci cand a fost mai greu am vazut mana lui Dumnezeu! Eu, cu “dovleacul” (capul) meu, n-am reusit niciodata.

– V-o tinut Dumnezeu!

– M-a tinut – nu pentru meritele mele, ci ca sa atraga atentia altora!

– Deci ati fost pilda pentru altii…

– Nu. Nu pilda…

– Am inteles, parinte. Nu trebuie sa gasim noi solutiile. Ele sunt la Dumnezeu.

– Sa va mai spun ceva. Cand mucenicii erau aruncati la fiare, acestea erau infometate inainte de a fi asmutite asupra lor. Alergau ele sa-i sfasie, insa instinctual le spunea ca sunt oameni si…le lingeau picioarele.

– Nicolae Burdea: Fiind dobitoc, animalul nu poate sa distinga lucrurile…

– Ba da. Fiindca Dumnezeu era Cel care ii “dadea” si la magarita ce sa vorbeasca. Deci, cand leii dadeau de Daniil, nu-l mai sfasiau. O singura exceptie este – dar asta fiindca el si-a dorit-o -, a sfantului Ignatie Teoforul, care a tanjit sa fie sfasiat de fiare, ca nu cumva acestea sa-i linga picioarele si el sa creada ca este sfant! Ca sa nu-i vina aceasta idee – ca el este mai bun decat altii -, s-a rugat Domnului ca mai bine sa fie sfasiat decat sa se socoteasca pe sine mai drept (decat ceilalti).

Extrase din materialul lui George Crasnean, “Un an fara avva Adrian”, aparut in revista “Lumea monahilor”, nr. 63/ septembrie 2012.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!