Cand dai un pomelnic (hartia aia cu 3 nume si 10 lei) si apoi te duci acasa si te culci pe-o ureche: „Las’ ca am dat pomelnic, trebuie sa se rezolve.
– Aia nu e rugăciune draga, ala e Comert cu Dumnezeu! Nu poti baga credinta si iubire in mintea omului „paliu” la minte, pentru ca nu va intelege nimic niciodata. O va lua intodeauna ca pe o obligatie, ca pe obstructie!
– Parinte nu am timp sa merg la biserica pentru ca e munca multa!
– Ce-a dintai munca e sa alergi dupa Dumnezeu si sa asuzi in urma Lui, nu in urma banului! Banul trebuie sa asude in mana ta, nu tu alergand dupa el!
Părintele Calistrat Chifan
***
Pe cine punem primul pe pomelnic?
Cel mai mare neam pe care îl avem nu-i soția, nu-i soțul, ci este preotul care ne-a botezat.
Cel mai mare neam pe care îl avem pe fața pământului, nu-i tata și mama, cât veți trăi voi. Cel mai mare neam pe care îl avem nu-i soția, nu-i soțul, ci este preotul care ne-a botezat și al doilea este nașul de botez, și al treilea – pentru care sunteți cununați – este nașul de cununie. Deci, când faci un pomelnic, întâi și întâi la morți să faci. Și dacă preotul care te-a botezat este mort, pe el să-l pui întâi. Apoi să pui nașul, dacă-i mort, pe urmă pe ceilalți. Când faci pomelnic la vii, tot așa.
(Ne vorbește Părintele Cleopa, vol. 7, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 124)