Oaspeţii vin la noi în numele lui Hristos. De aceea îi primim cu dragoste, îi odihnim, îi ospătăm, pentru că odată cu fratele tău vine şi Hristos la tine. Astfel, prin ei avem pe Hristos între noi.
Mântuitorul spune să iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi, adică cu măsură, cât te iubeşti pe tine. Iar unii Sfinţi Părinţi spun: nici dragostea către aproapele să nu o reverşi către toţi în măsură, ci limitat.
Întâi să faci milă şi să ajuţi pe cei din casa ta, apoi pe cei de un neam cu tine şi la urmă pe cei de alt neam. Aşa este şi cu ospitalitatea, limitată după caz şi împrejurări. Pentru că a ne arunca în vâltoarea lumii, de multe ori ne aduce pagubă în loc de folos.
Părintele Cleopa Ilie
Extras din „Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie”, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2004, pag. 177
Te-ar putea interesa și: Pe cine nu trebuie să inviți la tine acasă sau cu cine să nu ai prietenii! Puțină lume știe asta!
Să nu fie auzul tău ascultând cu dulceaţă limba clevetitorului, nici limba ta grăind ceva împotriva aproapelui în auzul iubitorului de defăimare, ca să nu cazi din dumnnezeiasca dragoste şi străin să te afli de viaţa veşnică.
Nu primi (în suflet) batjocura ce se aduce împotriva părintelui tău şi nu-l invita la tine pe cel care îl necinsteşte pe dânsul, ca să nu se mânie Domnul pentru lucrurile tale şi să te piardă cu totul din pământul celor vii.
Astupă gura celui ce cleveteşte la urechea ta, ca să nu săvârşeşti împreună cu dânsul un îndoit păcat: pe tine obişnuindu-te în patimile ce duc la pieire şi pe acela neoprindu-l de a fi împotriva aproapelui.
Sfântul Maxim Mărturisitorul
Extras din „Patru sute de cugetări creștine”, Ed. Credința Strămoșească, Iași, 1998, pag. 53