Părintele Constantin Necula: Despre sufletul pereche. Cum să ne dăm seama care e persoana potrivită pentru noi?

Părintele Constantin Necula: Despre sufletul pereche. Cum să ne dăm seama care e persoana potrivită pentru noi?

Nu știu, să știti, niciodată nu am știut. E un radar special, e un feeling care se dezvoltă în tine. Nu poți să zici ia-l pe ăsta și fugi.

Problema mai nouă a tinerei generații masculine, să mă iertați, băieți, este că nu mai sunt bărbați. Ei fac curte, nu mai fură fetele. Ei nu știu că prima dată trebuie să-i spui fetei cât de valoroasă e și apoi să-i construiești curtea.

A te alege cu ceva înseamnă a-i îngădui Lui Dumenzeu să te pună laolaltă. Văd zeci de fete care suferă că mutul nu zice nimic. O fâțâie, o-nvârte, îi dă semnale amărâte de o mie de ori. Asta, săraca, stă toată ziua și se roagă la celular.

E nefiresc, măi oameni buni.

M-a mai întrebat odată o fată despre cum să-i arate unui băiat că îl iubește. Du-te și-i spune: te iubesc, mă, b****, mă băiete, mă! Știu că ai un pomelnic întreg cu viii!

Dar mai este câte o tanti sau un nene care vine cu un pomelnic la morți și zici că are cimitir particular. Oleacă de decență!

Și nu uitați: cheia fericirii este decența. Nu oferiți niciodată mai mult decât sunteți dispuși să oferiți. Niciodată iubirea nu se ține cu sexul. Sexul se ține cu iubirea. Nu icoana ține cuiul, veți zice voi, iar eu voi spune că icoana ține cuiul. E ca-n Icoana Maicii Domnului cu Fiul. Nu știi care pe care ține în brațe.

Și apoi, vă mai întreb încă o treabă. Pe cei mai în vârstă îi rog să-și astupe urechile. Măi fetelor, cum vă pupați cu unul care e dat cu gelatină pe cap? Gelatina e făcută dintr-un element din uterul vacii. Pupați vaca!

Eu nu spun că băiatul nu trebuie să fie decent, că nu trebuie să-și aranjeze părul, dar când vezi câte un puștiulică…

Mă uit la fotbaliștii mari câștigători de bani, cu niște freze pe ei, niște bătuți în cap. Și vine biata fată, vrea să-l pupe pe cap și îl pupă pe țepi. Dar și la fete vezi diferite modele.

Am văzut una ieri și mi s-au aburit ochelarii. Era cheală pe jumătate de „emisferă nordică”, avea niște urechi, săraca, chiar mi-a fost milă de ea. Bine, doamnă! Eu știu că și marțienii cred în Domnul și a-nceput să râdă și ea. Iar căsnicii cu de-astea nu prea țin”, spune Constantin Necula.

Care este cea mai mare greşeală pe care un bărbat poate să o facă în relaţia cu o femeie?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: Orice greşeală în raport cu exigenţele unei femei e mare. Nu există relaţii umane perfecte, dar tensionarea pe imperfecţiuni naşte frustrare şi fracturi sufleteşti majore.

Părinte, dar cea mai mare greşeală a femeii în relaţia cu bărbatul?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: Să-l anuleze cu pretenţii absurde. Distrugând tocmai libertatea reacţiei, a voinţei care limpezeşte iubirea.

Există femeia ideală? Cum arată ea?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: Cu riscul de a supăra comentatorii încinşi în cuptorul valorilor moderne, cred că Maica Domnului este un astfel de Model ideal. Nu uit că Hristos Însuşi socoteşte Biserica Sa drept Mireasă. O feminitate transfigurată în iubire. Pământean vorbind, raţional, cred că fiecare poartă cu sine un model feminin care prinde contur prin maturizare şi răbdare. Orice fetiţă se visează prinţesă, orice femeie regină. E limpede că împlinirile ţin de Cer.

Sunt femei pe care le-aţi luat ca model, părinte conferenţiar?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: Sigur. Povestesc ca bunica, zâmbesc ca mama, raţionez ca Doamna mea de Matematică din Liceu. În plan duhovnicesc sunt marcat de modelul Maicii Ierusalima de la Tismana. Apoi sunt câteva autoare de psihologie (Lita Basset) ori literatură (Julia Navarro) la care mă raportez cu mare bucurie. Modelul pedagogic l-am descoperit în Africa, în Ghana. Sub un copac umbros, duminica dimineaţa, o Madame- învăţătoarea satului, cântând lui Dumnezeu cu pruncii. Ca un oftat de fericire.

Cum vi se pare că e reprezentata astazi femeia in societate? E ea egala barbatului?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: E greu de răspuns. Pentru că exigenţele acestei egalităţi sunt modificabile aproape în permanenţă. Eu cred că femeia depăşeşte bărbatul. Când se mulţumeşte doar să-l egaleze îmi pare că pierde perspectiva. Mă întreb mereu dacă urletul unui şef de multinaţională pentru a împlini targetul zilei e mai important decât surâsul cu miros de lapte al pruncului. Fără ca această întrebare să trimită femeia la cratiţă. E un duh de ocrotire ce face din femeie scară spre cer. O fragilitate plină de forţă.

Ce sfat i-aţi da unui tânăr de 20 de ani, în privinţa relaţiei cu femeile, părinte?

Pr. conf. dr. Constantin Necula: Temperanţă şi respect. Orice forţare naşte răni. De cele mai multe ori greu vindecabile. Ori chiar nevindecabile. Să-şi crească iubirea în decenţă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!