Parintele Constantin Necula: Locul in care orice boala se ascunde! De aici trebuie sa inceapa vindecarea omului

Parintele Constantin Necula: Locul in care orice boala se ascunde! De aici trebuie sa inceapa vindecarea omului

Alunecarea noastra inspre tehnologizarea fortata a medicinei cu orice pret, spre medicamentizarea noastra cu orice pret,  atrage de la sine atentia unui fals strecurat in dimensiunea vindecarii.

Vindecarea trebuie inceputa dinspre interiorul omului spre afara, pentru ca ea sa dureze si sa fie desavarsita ca atare. Ceea ce e important sa retinem este ca Mantuitorul nu cauta sa solutioneze sau doar sa amelioreze boala, ci o vindeca deplin.

Pentru ca locul in care boala – orice boala – se ascunde este, pana la urma, sufletul nostru si dinspre el trebuie cautata si incercarea vindecarii noastre.

Părintele Constantin Necula, unul dintre preoții cu har care slujește în numele Domnului și care a reușit să-și atragă un număr mare de simpatizanți, a oferit o pildă tuturor credincioșilor care refuză să meargă la Biserică.

Părintele sibian Constantin Necula a fost întrebat ce părere are despre cei care nu merg la biserică pentru că nu înțeleg ce se predică acolo.

“Nu mergem la biserică pentru că ascultăm nişte cântări pe care nu le înţelegem si o predică ce nu ne învaţă despre Dumnezeu. Ce părere aveţi?

Rău faceţi! De parcă la şcoală înţelegeaţi tot! Am să vă spun o poveste pe care o zicea Înaltpreasfînţitul Antonie, despre un călugăr care s-a dus la mănăstire.

Şi la un moment dat, îi zice stareţului: „Părinte stareţ, nu mă mai trimite pe mine acolo-n besearecă. Popa cela – popa cela fiind colegul lui de ciorbică la prânz, sara – zace de nu înţăleg nimic”. „No, mă fiule, zî ce vrei să faci.”

„Vreau să lucru la grădină”, zice. „No, bun! Vezi că-i acolo sita aia mare, cu care scoatem bălegarul. No, du cu sita apă la varză.”

Ăsta îşi zice: „S-o smintit părintele stareţ”. Dar fiind ascultarea filocalică, s-o simţit profund atins de aceasta şi a început să care cu sita apă. Şi în fiecare zi uda curechiul. Şi azi aşa, mâine aşa, varza se usca, popa nu se dumirea.

Mere iar la stareţ: „Părinte stareţ, ce facem?!” „Ai înţeles de ce te-am pus să cari apă?” „Nu.” „Mai cară, atunci.” Mai cară ăsta o zî, două, trii. Merge iar la părintele stareţ: „Părinte stareţ, n-am înţeles nici acum”. „Mai cară, frate, până înţelegi.”

Varza aproape perdută cu totul! A treia oară, zice: „Ptiu, ce prost am fost! Părinte stareţ, binecuvântaţi să mă întorc în biserică.” „Dar de ce?”

„Păi am înţeles. Când am luat sita din cui, erau găurile înfundate de la ce cărasem înainte. I-o trebuit câteva băi ca să înceapă să se desfunde şi să fie ceea ce este”. Mai mergeţi la biserică. Vă mai desfundaţi urechile”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!