Părintele Constantin Necula: Om duhovnicesc nu e cel care intră în biserică și face cincizeci de cruci

Părintele Constantin Necula: Om duhovnicesc nu e cel care intră în biserică și face cincizeci de cruci

Cum putem dobândi pocăinţa cea adevărată, părerea de rău pentru păcatele noastre?

Lucidizându-ne, încercând să înţelegem că păcatele noastre sunt păcatele noastre şi nu sunt neapărat prin inductanţă, și, nu în ultimul rând încercând să transformaţi pocăinţa nu într-un specatcol de dat ochii peste cap… Repet imaginea aceasta, că e aproape hologramică în Biserică: tone de prune în gură şi ochi daţi până la ceafă peste cap!

Nu atitudinile exterioare denotă duhovnicia omului. Lucrarea lui totdeauna e înlăuntrul său, creşte înlăuntrul său, se dobândeşte şi se desăvărşeşte, înlăuntrul său, apoi trece în afară. Să ştiţi că om duhovnicesc e cel care, atunci când intră în biserică nu face cincizeci de cruci. Ci strânge mâna cerşetorului şi zice:

„Ioane, îs bucuros că ai venit şi azi!”

Se duce şi ia de jos chibritul ars de către unul care şi-a stins ţigara şi după aia zice: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, iartă-l şi lasă-l de fumat!…”, adică oamenii care mai şi fac din când în când pe creştinii.

Părintele Constantin Necula

Extras din „Gânduri şi miride”, Ed. Agnos, Sibiu, 2009, pag. 47-48

Părintele Constantin Necula, despre cel mai mare dar al omului

Părintele pr. prof. Constantin Necula, de la Facultatea de Teologie “Andrei Şaguna” din Sibiu, a fost prezent vineri seara la Biserica Icoanei din Capitală, unde a susţinut o conferinţă şi a răspuns întrebărilor adresate de credincioşi.

În contextul manifestării religios-culturale ”Icoana – Fereastră spre Dumnezeu”, părintele a vorbit despre importanţa icoanelor, dar a răspuns şi întrebărilor despre post, relaţiile interumane sau rolul Bisericii.

“Postirea în sine este poate cel mai frumos atelier de croitorie pe care îl avem la îndemână. În timpul postirii, ne luăm măsurile. Ştim cam care-i lungimea mâini, chiar dacă nu ne convine. Ne facem haina duhovnicească cu care să participăm la noaptea Învierii. Toate aceste măsuri ne arată de fapt că postirea înseamnă să îţi afli limitele. Nu e suficient să ştii că nu ai voie să mănânci carne, dar e important să ştii şi cum să ocoleşti locul unde se mănâncă aşa ceva. Te învaţă şi cum să supravieţuieşti stimulilor pe care societatea ţi-i dă. Şi te învaţă să respecţi şi limita în care ceilalţi trăiesc. Vă rog să nu îi condamnaţi pe colegii dvs. care mănâncă în post ciocolată cu lapte. Bucuraţi-vă că sunt alături de dvs. Colegialitatea bate rigorismul şi aşa trebuie să fie tot timpul în Biserică. Biserica nu e o gaşcă de rigorişti. E o gaşcă de oameni colegiali, care se ajută unul pe altul cu bucurie, cu zâmbet subţire, aristocratic”, a declarat Constantin Necula.

El i-a îndemnat pe cei prezenţi să răspundă răului cu bine şi să înveţe să îşi asume ortodoxia, chiar dacă sunt răniţi cu vorbe sau gânduri urâte.

“Avem un spital de oftalmologie în biserică. Ne vindecăm de ne-văzut. Apoi, e un spital de cardiologie. Bisericile sunt cea mai mare secţie de cardiologie, pentru că toţi venim să ne vindecăm inima de tristeţi, de morţii noştri, de cei pierduţi, de cei uitaţi. Avem şi un spital de psihiatrie, până la urmă, pentru că nu toţi suntem întregi, nu devenim întregi, până nu suntem ajutaţi să devenim întregi. Suntem un spital de ortopedie, îndrăznesc să spun, pentru că venim rupţi la oase şi ne îndreptăm. Răutăţile din jur trebuie să ne înveţe de fiecare dată cine suntem, nu ce ar vrea alţii să transforme din noi, ca să fim asemenea lor. Şi încă un aspect, tot ceea ce se întâmplă astăzi în Biserică, în lunile acestea în care suntem răniţi cu cuvinte, cu gânduri urâte – sunt după chipul şi asemănarea celor care le exprimă. Nu răspundeţi la rău cu rău, ci răspundeţi cu bine. În taina aceasta, a Postului Paştelui din anul acesta, mai mult ca oricând trebuie să reînvăţăm să ne gândim şi să ne asumăm ortodoxia”, a spus preotul.

Constantin Necula a subliniat că darul cel mai mare pe care Dumnezeu l-a dat omului este să picteze icoana.

“Merită să ne trăim ortodoxia în conţinut. Să învăţăm deplin că icoana nu este doar o bucată de lemn către care ne aplecăm şi o admirăm şi o aşternem pe pereţii muzeelor. Icoana este cea mai deplină libertate pe care a acordat-o Dumnezeu. Sfântul Ioan Damaschin în frumoasele lui tratate despre icoană spune că darul cel mai mare pe care Dumnezeu l-a dat omului este să picteze icoană, pentru că Dumnezeu însuşi l-a făcut pe om după chipul Său”, a afirmat părintele.

Răspunzând altei întrebări, preotul s-a declarat convins că ştiinţa şi Scriptura vor ajunge la un moment dat la un numitor comun.

“Eu cred că Scriptura nu se opune ştiinţei. Ştiinţa se opune Scripturii. Eu cred că la un moment dat o să ajungem la un numitor comun. (…) Uitaţi-vă bine la oamenii care propovăduiesc perfecţionismul tehnicii. Pe mine mă impresionează foarte tare faptul că aceia care sunt oameni de ştiinţă reali sunt oameni cu verticalitate şi recunosc că sunt limite la care ştiinţa nu poate ajunge decât pe calea unei transcendenţe”, a spus Necula.

Manifestarea religios-culturală ”Icoana – Fereastră spre Dumnezeu”, ediţia a XI-a, este organizată de Protoieria Sector 2 Capitală, Primăria Sectorului 2 şi Parohia Icoanei. Vineri, în curtea Bisericii Icoanei mai multe sute de oameni s-au închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită “Grabnic Ascultătoare”, care provine de la mănăstirea Dochiariu, de la Sfântul Munte Athos şi a fost dăruită mănăstirii Lainici, din judeţul Gorj.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!