Părintele Sofian Boghiu: „Măi omule, milostenia te ridică la cer şi Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea! Dă cât poţi, dar dă! Că milostenia e mare înaintea lui Dumnezeu, şterge multe păcate!”

Părintele Sofian Boghiu: „Măi omule, milostenia te ridică la cer şi Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea! Dă cât poţi, dar dă! Că milostenia e mare înaintea lui Dumnezeu, şterge multe păcate!”

Ne spunea mereu să facem milostenie. Zicea: „Dă cât poţi, dar dă! Că milostenia e mare înaintea lui Dumnezeu, şterge multe păcate!”. Iar alteori ne spunea: „Măi omule, milostenia te ridică la cer şi Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea.”

Părintele ne cerea mereu să dăm. Asta-i plăcea: să fii milos. Ne zicea: „Dacă primeşti, să dai. Oricât de puţin. Dar să dai. Dacă cineva îţi dă un covrig, iar lângă tine şade unul ca tine, un om sărman, un frate de-al tău, rupe din covrig o bucăţică şi dă-i şi lui. Că Dumnezeu e mare şi poate din bucăţica aia să vă sature pe amândoi.”

Ne mai zicea: „Când dai, să nu-ţi pară rău. Să dai cu bucurie că lângă tine e îngerul care te scrie în cartea cu fapte bune. Iar dacă îţi pare rău, nu te poate scrie că te îndoieşti în inima ta. Şi lui Dumnezeu nu-I plac îndoielile. Dumnezeu e drept şi bun şi vrea să fim şi noi la fel.”

Parintele Sofian Boghiu

Extras din ”Un iconar de suflete” Ed. Basilica, Sfânta Mănăstire Antim, Bucureşti, 2009

Părintele Nicolae Tănase: Nimic nu este întâmplător, dar nimic nu este ales de Dumnezeu! Citește asta și înțelege ce ți se întâmplă și ce să faci:

Momentul în care ne îndrăgostim este întâmplător sau ales de Dumnezeu?

Nimic nu este întâmplător, dar nimic nu este ales de Dumnezeu, pentru că dacă este întâmplător se numeşte hazard, iar asta nu corespunde cu concepţia noastră despre lume, iar dacă este ales de Dumnezeu înseamnă că avem de-a face cu predestinaţia, ori noi nu acceptăm decât preştiinţa lui Dumnezeu.

Părintele Nicolae Tănase
***

Rugăciune de lăsare în voia lui Dumnezeu, a Sfântului Isaac Sirul

Îmi plec genunchii, Dumnezeule, înaintea măreției Tale și mă plec până la pământ înaintea Ta; căci fără să fi cerut de la Tine să fiu, m-ai adus la existență. Înainte de a mă fi plămădit în sânul maicii mele, ai cunoscut viața mea învolburată și pornită spre alunecare, dar asta nu Te-a oprit să mă creezi și să-mi dai toate cele prin care ai cinstit firea noastră, deși știai dinainte răul pe care-l voi face. Știi bine cererile mele, înainte de a le ști eu însumi, precum și rugăciunile mele, înainte de a fi rostite înaintea Ta. Dă-mi, în acest ceas, Dumnezeule, toate cele de care știi foarte bine că firea mea ticăloasă duce lipsă în primejdiile de acum. Căci știi bine întristarea sufletului meu și știi că tămăduirea lui stă în mâinile Tale. Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!