Părintele Teofil Părăian: Nu zici rugăciunea aceasta pentru că te-ai liniştit, ci ca să te linişteşti! Mare este puterea acestei rugăciuni:

Părintele Teofil Părăian: Nu zici rugăciunea aceasta pentru că te-ai liniştit, ci ca să te linişteşti! Mare este puterea acestei rugăciuni:

Să ţineţi minte de la mine şi să nu uitaţi niciodată: rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase” este o rugăciune a tuturor..

Părinte, un călugăr mi-a zis: Să te linişteşti şi abia apoi să spui rugăciunea minţii. Nu o avut dreptate. Rugăciunea minţii nu are o regulă. Să ţineţi minte de la mine şi să nu uitaţi niciodată: rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase” este o rugăciune a tuturor celor care vor s-o facă. Nu există nicio piedică în calea rugăciunii, ci este o metodă de îmbunătăţire sufletească, o metodă de a fi în legătură cu Dumnezeu.

La mine o venit un călugăr, Dumnezeu să-i ajute, şi-o zis că el când se roagă îşi acoperă ceasul cu o pernă ca să nu-l audă, că-l scoate din linişte. Şi-am zis: „Măi frate, trebuie să ai linişte şi când auzi un tractor lângă tine, nu numai un ceas.” Nu zici „Doamne Iisuse” pentru că te-ai liniştit, ci ca să te linişteşti.

De-a lungul vieţii mele, din 1942 încoace, deci vreme de 59 de ani, n-am întâlnit pe nimeni despre care să fiu încredinţat că m-ar putea ajuta datorită experienţei pe care o are. Chiar şi cei socotiţi ca fiind duhovnicii cei mai mari din ţara noastră, când i-am întrebat despre rugăciune, mi-au spus ceea ce puteam să aflu eu însumi din cărţi, pentru că mi-au pus înainte citate din învăţăturile Părinţilor care au fost preocupaţi de această lucrare. Şi mai adaug ceva: n-am întâlnit pe nimeni despre care să am încredinţarea că practică la măsuri mari „Rugăciunea lui Iisus.” Eu încă nu am conştiinţa, acum la şaptezeci de ani, că m-am întâlnit cu cineva care are rugăciunea de toată vremea şi care este un adevărat isihast. Nici în ţară, nici în altă parte, câţi oameni am cunoscut.

Puterea rugăciunii “Doamne Iisuse…”

În timp ce monahul rostea rugăciunea în Sfântul Altar, diavolul fiind ars a început să strige: – Bre, călugăre, nu mai trage de sfoara aceea că mă arzi!
Odată un monah de la Mănăstirea Sfântul Pavel a mers la biserica Sfântului Gherasim din Kefalonia. În vremea Sfintei liturghii stătea în Sfântul Altar şi spunea cu mintea rugăciunea: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi”, în vreme ce în biserică se cânta. Acolo la biserică aduseseră un demonizat, ca să fie vindecat de Sfântul Gherasim.

În timp ce monahul rostea rugăciunea în Sfântul Altar, diavolul fiind ars a început să strige:

– Bre, călugăre, nu mai trage de sfoara aceea că mă arzi!

Preotul auzind aceasta a spus monahului:

– Frate, fă rugăciune cât poţi de mult, ca să fie slobozită făptura lui Dumnezeu de diavvol.

Atunci diavolul mânios a strigat:

– Bre, popă ticălos, ce-i spui să tragă de sfoară? Nu vezi că mă arde?

Atunci monahul s-a rugat cu mai multă durere, şi omul chinuit s-a slobozit de diavol.

Rugăciunea lui Iisus, «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul», strigătul neîncetat spre Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ne curăţă sufletul.
Rugăciunea lui Iisus, „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, strigătul neîncetat spre Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ne curăţă sufletul.
Surse: Părintele Teofil Părăian, „Veniţi de luaţi bucurie”; Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi Flori din Grădina Maicii Domnului; Mitropolitul Ierothei Vlahos, O noapte în pustia Sfântului Munte – Convorbire cu un pustnic despre Rugăciunea lui Iisus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!