Odată a venit un grup de credincioşi la Părintele Cleopa:
– De unde sunteţi voi, mamă?
– De la Bârlad.
– Ei, tocmai de acolo! Voi ştiţi că de când v-aţi pus în gând să veniţi la mănăstire, îngerii voştri v-au numărat paşii, bănuţii şi osteneala voastră? Cu acestea toate îngerii voştri se vor prezenta la dreapta judecată, că aceşti bănuţi nu i-aţi cheltuit la discoteci, la cârciumi şi la nunţi cu lăutari, ci i-aţi dăruit lui Hristos! Ei! De-aţi vedea îngerii voştri păzitori lângă voi cum sunt, aţi muri de bucurie!
Părintele Cleopa Ilie
Extras din Douăzeci de pricini pentru care trăiesc oamenii pe pământ, Ed. Trinitas, Iași, 2003, pag. 11
Părintele Calistrat: Poţi să stai învelit în bani, să dormi pe baloţi de bani, vei avea o greutate, o suferinţă interioară…
Vedeţi fraţilor ce înseamnă vederea duhovnicească?
Acestea nu sunt poveşti cu zâne!
Vii tu aşa în faţa unui preot care îşi zice că e văzător cu duhul, un popă plin de rafinament şi plin de impresii pe el, şi-ţi spune:
„Vei avea o problemă, vei avea o greutate!”
Toţi avem o problemă, toţi avem o greutate.. şi tu şi eu, nimeni nu e fără o problemă. Oricine are un părinte bolnav, ori o problemă la serviciu, o neputinţă, o întristare, nimeni nu e fericit şi da pe afară, nimeni nu mai poate de bine.
Poţi să stai învelit în bani, să dormi pe baloţi de bani, o suferinţă interioară tot ai. Şi când ai atâţia bani de nu ai ce face cu ei, te gândeşti să nu-ţii fure cineva şi tot e o grijă. Deci nu există.. aşa ceva.
Şi când te duci la un impostor.. ca să-i zici aşa:
– Părinte, ştiu că am probleme, mata scoate-le dacă ştii cum, nu trebuie să mi le zici că eu le ştiu. Pentru asta am venit!
***
Noi am pierdut cel mai elementar lucru, Inocenţa.
Deci creştinii trebuie să fie ca mieluşeii pentru că n-a purtat degeaba Hristos miel la gât şi nu a vorbit degeaba de oaia cea pierdută. Putea să spună că e în căutarea tigrului celui pierdut !? Nu! A spus oaia cea pierduta! Şi ăla e omul, simbolul blândeţii şi ochilor umezi, a feţei expresive.. ce-ţi atrage mila lui Dumnezeu și bunătatea Lui. Dacă Dumnezeu este bunătate și creștinii tot blânzi trebuie să fie.
Parintele Calistrat Chifan
Părintele Porfirie: când ești bolnav să te rogi Domnului să-ți ierte păcatele. Dar ai grijă cum o faci
Cu ocazia altei întâlniri, m-a ajutat să-i pricep vorbele în felul următor:
Știi ce să faci când ești bolnav? Să te rogi Domnului să-ți ierte păcatele. Iar Domnul, pentru că L-ai rugat cu durere și cu smerenie, îți va ierta păcatele și-ți va tămădui și trupul. Dar bagă de seamă să nu spui ,,Doamne, iartă-mi păcatele!” pe de o parte, iar, pe de alta, să ai în minte vindecarea trupească, pentru că o astfel de rugăciune nu va avea nici un efect.
Când te rogi, dă uitării boala trupească și primește-o ca pe un canon de ispășire a păcatelor tale. Și nu te neliniști deloc, lasă totul în voia lui Dumnezeu.
Cu aceste cuvinte, Părintele mă ajuta să înțeleg că boala mea trupească era cauzată de boala sufletului, adică de păcatele mele, și cu rugăciunea pentru iertarea păcatelor, făcută cu smerenie, va aduce sufletului tămăduire și, în timp, atunci când va crede Domnul de cuviință, va vindeca și trupul.
Mi-a atras, însă, atenția că, dacă voi amesteca în rugăciune și gândul la vindecarea trupească, atunci rugăciunea trupească nu va da nici un rod. Acea rugăciune în care bolnavul folosește iertarea păcatelor drept pretext al bucuriei de a se vindeca trupește e o rugăciune ineficientă, și aceasta din cauză că bolnavul nu s-a rugat dezinteresat.
Bătrânul afirma că Hristos, răspunzând rugăciunii smerite a bolnavului pentru iertarea păcatelor, precum și credinței lui lipsite de gânduri ascunse, la început, în marea Sa milostivire, împlinește ce e mai greu, iar, apoi, la timpul potrivit și știut numai de El, împlinește și ce e mai ușor.
Adică tămăduiește, mai întăi, rădăcina – boala sufletului, păcatul – iar, mai apoi, ramurile – boala trupului.
Părintele Porfirie
Extras din ”Antologie de sfaturi și îndrumări” – Ed. Bunavestire, Bacău, pag. 87
Sursa: ganduridinierusalim.com