Preotul Iustin Pârvu spune că rugăciunea despre care vorbește ne poate scăpa de stresul și grijile cu care ne confruntăm zilnic, ne ajută să ne adunăm gândurile și ne apropie de Dumnezeu.
Rugăciunea despre care vorbim se numește Rugăciunea lui Iisus. Să o citim și să o rostim!
”Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.”
Această rugăciune a fost și este zidul de susținere al Bisericii, zidul de apărare al creștinilor. Pentru că în fiecare creștin sălășluiește o biserică…
Rugăciunea ne poate ajuta să ne adunăm gândurile și să îi cerem ajutorul Domnului, din adâncul sufletului.
Rugăciunea poate fi spusă oricând, oriunde ne-am afla, deoarece ea se spune în pacea gândului, în adâncul sufletului nostru.
Părintele spunea că ” în funcție de silința fiecăruia, Dumnezeu va coborî harul Său cel sfânt în inimile noastre.
De ce nu se mai citesc cărțile duhovnicești, acum când se tipăresc din ce în ce mai multe cărți?
Dumnezeu o să ne ceară socoteală pentru că nu am citit. Nu avem dreptul să spunem că nu am știut atunci când suntem în necaz și ne depărtam de Dumnezeu; nu există nu am știut, ci nu am vrut să știu.
Pentru că sunt atâtea cărți ale Sfinților Părinți în care poți găși sfaturi pentru orice problema ai avea. Ne plângem că nu mai avem povățuitori și duhovnici iscusiți, dar nu îi vedem că ei trăiesc prin cărțile, pe care noi nu le citim.
O să vină vremea când nici Sfânta Scriptură nu o vom mai avea și vom tânji după un cuvânt din Scriptură și nu îl vom găși. Luați și citiți viețile sfinților si învățăturile Sfinților Părinți, că va veni vremea când nu le veți mai găsi.
Mamele să citească fiilor lor câte un capitol din Sfânta Scriptură în fiecare zi. Să nu ne lipsească Scriptura, că în ea găsim viață veșnică.”
Părintele Cleopa Ilie ne dezvăluie care sunt cele patru căi, prin care ne putem împăca și accepta pe noi înșine
Ni se întâmplă de multe ori să greșim și să devenim urâcioși cu noi înșine. Ba acceptăm că am greșit, ba nu mai vrem să recunoaștem. Ba suntem supărați pe ceea ce am făcut, ba considerăm că am luat decizia corectă.
Dacă nu ne vom împăca și nu ne vom accepta pe noi înșine, avem toate șansele să ducem o viață plină de supărări și de neiertare.
Să vedem ce spune Părintele Cleopa Ilie despre toate astea!
– Spune Sfântul Isaac Sirul: „Împacă-te, omule, cu sine-ţi, şi ai împăcat cerul cu pământul!”. Sunt patru principii sau căi de a ne împăca cu noi, adică de a dobândi pacea inimii şi a sufletului, şi anume:
a) Să te mulţumeşti în viaţă cu foarte puţine dintre cele necesare vieţii;
b) Să alegi locul cel mai de jos şi să fii sub ascultare;
c) Sileşte-te să faci mai mult voia altuia decât a ta;
d) Roagă-te lui Dumnezeu să se facă întotdeauna voia Sa întru tine, adică să ne lăsăm în viaţă întru toate în voia lui Dumnezeu şi tot ce ni se întâmplă să credem că sunt după voia Lui.
De vom face aceasta, vom avea multă pace în suflet şi mare nădejde de mântuire.
Citește și: Cea mai bună rețetă pentru imunitate lăsată moștenire de părintele Elefterie
Să ne ostenim ca să nu pierdem pacea inimii, că dacă se tulbură inima omului, se tulbură toate puterile sufleteşti din om, căci inima este centrul vieţii noastre fireşti, adică pământeşti, şi a celei duhovniceşti. Când avem pe Hristos în inima noastră, am împăcat cerul cu pământul, căci Hristos este „Domnul păcii”. Să cugetăm la cuvintele Sfântului martir Papia, care fiind aruncat în foc pentru că nu voia să se lepede de credinţa în Dumnezeu, zicea: „Mai tare arde inima mea pentru Hristos, decât arde focul acesta trupul meu”.