Preoții vorbesc despre locul potrivit pentru icoanele din casă! Mulți le au amplasate total greșit! Tu unde ții icoanele în casă?

Preoții vorbesc despre locul potrivit pentru icoanele din casă! Mulți le au amplasate total greșit! Tu unde ții icoanele în casă?

Icoana, așa cum știm, este un semn al prezenței lui Dumnezeu sau al sfințeniei, fie în biserică, fie în casele noastre, de aceea ea trebuie să aibă un loc deosebit. În biserică, icoanele sunt obiecte de cult și au ordine bine stabilită prin Erminie. În cazul casei, trebuie să o așezam într-un loc deosebit, în general pe un perete sau într-un colț care este orientat spre răsărit.

Așadar, este bine să avem în fiecare cameră câte o icoană. Locul icoanei în casă este pe peretele de răsărit. Pe peretele cu icoana nu trebuie să mai punem nimic altceva, pentru că atenția noastră să nu fie atrasă de alt lucru atunci când ne rugăm în fața icoanei și pentru că nu este bine să punem alături de icoană lucruri care nu au legătură cu aceasta.

Punem icoana la răsărit pentru că ne rugăm întotdeauna cu fața la răsărit, și la biserică și acasă. Răsăritul, locul de unde ne vine lumina, este semnul lui Dumnezeu, al Mântuitorului Hristos, numit în rugăciunile Bisericii Răsăritul cel de sus, Soarele Dreptății, etc… Apoi, lumina este semnul lui Dumnezeu, al binelui și al lucrurilor bune care se fac la lumina zilei, în timp ce apusul, întunericul este semnul răului și al lucrurilor care se fac la întuneric.

Deci, trebuie să avem grijă să așezăm icoana la răsărit, pentru a ne închina cu fața la răsărit. A fost un timp când unii dintre creștini țineau icoanele ascunse, după ușă, în vreun colțișor sau chiar în șifoniere sau în valize. A sosit timpul să scoatem icoanele la vedere și să le așezăm unde le este locul.

(Coman Constantin, Ghidul practic al creștinului ortodox, Editura Bizantină, București, 1997)

Sursa: doxologia.ro

Mulţi sunt supăraţi şi tulburaţi de gânduri rele! În trei chipuri se întâmplă tulburarea în gânduri! Ce ne face vrăjmaşul:

De ce suntem tulburaţi de gândurile rele?

Fiindcă mulţi sunt supăraţi şi tulburaţi de gânduri rele, iar mai mult de cele hulitoare pe care vrăjmaşul le aduce, drept aceea, de folos ne este să le cunoaştem şi să le deosebim când sunt spre păcat şi când nu. Să ne deprindem a ne tămădui de ele şi să le izgonim. Că în trei chipuri se întâmplă tulburarea în gânduri: pentru necurăţie, pentru necredinţă şi pentru defăimare. Asupra acestor tulburări, doctoria este în acest fel: Mai întâi, trebuinţă este să ştim că a avea gânduri rele nu este niciun fel de păcat când mintea şi voia omului nu se unesc cu aceste gânduri şi, mai ales, când le şi urăsc şi nu le vor.

Iar când cu acele gânduri mintea şi voia omenească de bună voie se îndulcesc cu ele şi le păstrează în inimă binevoitoare faţă de ele, atunci acele gânduri sunt păcate de moarte. Iar dacă le urâm şi nu le voim, ci ele singure năvălesc asupra minţii noastre, iar noi nu ne întoarcem la ele, atunci putem crede că nu este voinţa noastră întru ele şi nu-i nevoie a ne tulbura în cugetul nostru. Că ele mai mult ne înmulţesc plata de la Dumnezeu atunci când ne supără tare şi noi le biruim şi nu le primim. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin. (Sfântul Dimitrie al Rostovului)
***
Puterea Rugăciunii lui Iisus – descoperirea si nimicirea duhurilor rele
Această rugăciune are Puterea de a învia pe cei omorâți de păcate și de a-i izgoni pe demoni.
Printre însușirile minunate și necuprinse de minte ale dumnezeiescului nume al lui Iisus, se găsește și puterea de a izgoni pe demoni, lucru pe care ni-l spune Însuși Domnul nostru Iisus Hristos (Marcu 16, 17). Demonii pot sălășlui în om în două moduri:

1. În chip simțit, când locuiește cu ființa lui în trupul omului și când chinuiește și trupul și sufletul. În felul acesta, în om se poate afla unul sau mai mulți demoni (Marcu 5, 9). Acest om este un demonizat. Din Sfintele Evanghelii aflăm că Domnul nostru Iisus Hristos vindecă demonizații. De asemenea, Sfinții Apostoli, ucenicii Domnului Iisus, izgoneau pe diavoli din oameni cu puterea numelui Domnului Iisus.

2. În chip moral, satana petrece în om, când omul se face împlinitorul voii diavolului. În felul acesta „a intrat satana în Iuda” (Ioan 8, 27), adică a pus stăpânire pe mintea și voința lui, s-a unit cu el în duh. În această stare se află, ținând seama de gradul lor de păcătoșenie, toți cei care s-au botezat în Hristos, dar s-au îndepărtat de El prin păcate. Astfel înțeleg Sfinții Părinți întoarcerea diavolului cu alte șapte duhuri, mai cumplite, în templul sufletesc, din care s-a îndepărtat Duhul Sfânt, prin păcatele omului (Matei 12, 43-45). Duhurile care intră în acest fel în om, pot fi izgonite prin Rugăciunea lui Iisus, dacă viețuim în necontenită pocăintă. Trebuie, deci, să ne îngrijim ca să izgonim duhurile diavolești intrate în noi, din pricina neglijenței și a păcatelor noastre, prin Rugăciunea lui Iisus. Această rugăciune are Puterea de a învia pe cei omorâți de păcate și de a-i izgoni pe demoni (Ioan 11, 25). Rugăciunea lui Iisus mai întâi descoperă prezența demonilor în om și apoi îi izgonește. Puterea satanei, când aude numele Domnului Iisus Hristos, chemat în rugăciune de cel ce se roagă, începe să se clatine.

Atunci, diavolul ațâță în om toate patimile, căutând să-l întrerupă pe creștin de la rugăciune și să-l înspăimânte. Sfinții Părinți arată că lucrarea patimilor și cea a demonilor sunt legate între ele, căci demonii lucrează prin mijlocirea patimilor. Când, în vremea Rugăciunii lui Iisus, vom simți o deosebită tulburare și fierbere a patimilor, să nu cădem în deznădejde și tulburare din această pricină. Dimpotrivă, să ne îmbărbătăm și să ne pregătim pentru o nevoință mai puternică cu Rugăciunea lui Iisus, ca unii ce simțim în chip vădit că rugăciunea a început să producă în noi lucrarea care îi este proprie.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Pomenirea numelui Domnului nostru Iisus Hristos îl ațâță la luptă pe diavol, căci sufletul ce se silește în Rugăciunea lui Iisus poate dobândi totul. Dar, mai întâi, omul va vedea răul dinlăuntrul inimii sale și apoi binele. Această rugăciune dă pe față păcatul care este în noi și tot această rugăciune îl va nimici. Această rugăciune va birui și va smulge, încetul cu încetul, puterea diavolului din inima noastră”.

Surse: Î.P.S. Pimen Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, „Din cuvintele duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi”; Ierod. Cleopa Paraschiv, Arhim. Mina Dobzeu, Rugăciunea lui Iisus.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!