Biserica ortodoxă este realistă. Noi avem moştenire de la Sf. Ioan Gură de Aur 11 reguli canonice ale nunţii creştine. Prima regulă ce trebuie împlinită este ca tinerii să se placă. De aici concluzia că în alegerea unui prieten în perspectiva căsătoriei şi a dorinţei de a avea copii, căci despre această prietenie am vorbit noi, primul criteriu este aspectul fizic, adică cel cu care vrei să te împrieteneşti trebuie să-ţi placă.
Dumnezeu a creat toate fetele frumoase şi toţi băieţii frumoşi, dar unor băieţi le plac anumite fete, iar unor fete doar anumiţi băieţi. Dacă nu pornim de la acest criteriu, în primul rând nu vom reuşi să întemeiem o prietenie sau va trebui să aşteptăm ca „pofta să vină mâncând”, cum se zicea în trecut în perspectiva căsătoriilor „aranjate”. Ori azi nu trebuie să fie aşa! Dacă tot suntem în postura să alegem, atunci să alegem. (…) În secolul al IV-lea, Sf. Ioan Gură de Aur se pronunţa aşa: „nu vom ajunge să facem paşii număraţi” fără de pasul numărul 1, ca cineva să-ţi placă, să te atragă într-un fel. Pentru că omul este un unicat în lume, fiecare dintre noi avem un punct de vedere.
Extras din ”Soțul ideal, soția ideală” – Pr. Nicolae Tănase, Ed. Anastasis, Sibiu, 2011, pag. 21-22
Ce se întâmplă dacă un ortodox se roagă într-o Biserică Catolică. Maica Siluana ne spune adevărul:
Este considerat un păcat ca un ortodox să meargă să se roage într-o biserică catolică?
Iată răspunsul pe care îl dă la această întrebare Maica Siluana pe site-ul sfintiiarhangheli.ro.
Cred că Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă sunt despărţite pentru că sunt despărţite din 1054!
Din 1054, Crezul Bisericii Catolice are un “mic” adaos faţă de Crezul Bisericii Una, adaos care ne-a despărţit şi face imposibilă comuniunea euharistică între noi. Acest adaos, Filioque, mărturiseşte purcederea Duhului Sfânt şi de la Fiul. Pentru noi aceasta afirmaţie reduce Persoana Duhului Sfânt la o funcţie relaţională între Tatăl şi Fiul. Acest lucru are apoi consecinţe uluitoare pentru viaţa în Hristos: mai întâi dispare din Liturghia Euharistică invocarea Duhului Sfânt, apoi poporul credincios nu mai primeşte la Sfânta Împărtăşanie şi Sângele lui Hristos, purtătorul Duhului, ci doar trupul , adică pâinea care, nu mai este pâinea dospită (de fermentul care este chiar prezenţa Duhului), ci redevine azima (pâine nedospită, pe care o mâncau iudeii la Paşti pentru a simboliza refuzul lor categoric de a se amesteca cu lumea idolatră, Acum însă, acest refuz înseamnă renunţarea la dospirea întregii frământături prin puterea aluatului ferment.
În felul acesta credinciosul e lipsit de prezenţa şi lucrarea Persoanei Duhului Sfânt şi nu poate ieşi din labirintul căderii sale. Firea omului, deşi e răscumpărată de Jertfa lui Hristos, are nevoie de “un adaos” exterior pentru a creşte duhovniceşte, dar şi acest adaos, harul e o energie creată! Eu nu ştiu, copil drag, dacă tu vei putea pricepe aceste propoziţii şi dacă nu vei ajunge la gândul că e vorba de diferenţe de cuvinte. Ca să nu păţim asta, te rog să te rogi ca Domnul să te lumineze şi să te ajute să asculţi de Biserica ta mamă şi să-i încredinţezi pe fraţii noştri catolici iubirii lui Dumnezeu. Aş dori ca acest cuvânt al meu să te ajute, sau să te îndemne să înveţi mai multe despre credinţa noastră, astfel încât să vezi singură de ce nu e bine să ne ducem la slujbele lor pentru a fi cu Domnul!
Nădăjduiesc,de asemenea, că răspunsul meu nu-ţi va micşora respectul pentru credincioşii catolici care, mulţi dintre ei sunt mai ortodocşi în inima lor decât mine, adică îl slăvesc drept pe Dumnezeu în cămara inimii lor. Iar în privinţa faptelor bune sunt pur şi simplu obligată să mă plec până la pământ în faţa lor, atunci când acestea nu sunt inspirate de un activism neacoperit de lucrarea din cămara inimii.