Psalmul 29 – un singur gând de pocăință poate îmblânzi mânia lui Dumnezeu 

Psalmul 29 – un singur gând de pocăință poate îmblânzi mânia lui Dumnezeu 

Psalmul 29 arată veselia celui izbăvit de Dumnezeu din mâna vrăjmașilor și a ispitelor. Unul ca acesta nu trebuie să uite că izbânda nu este a lui, ci a lui Dumnezeu, ca să se ferească de capcana mândriei. David conștientizează că fără Dumnezeu nu poate face nimic – „Dat-ai frumuseții mele putere; dar când Ți-ai întors fața Ta, eu m-am tulburat”.

Un singur gând de pocăință poate îmblânzi pe Dumnezeu, spune Sfântul Nicolae Velimirovici. Pentru că mânia lui Dumnezeu nu este ca mânia oamenilor, plină de ranchiună, dușmănoasă și răzbunătoare. „Mânia Domnului împotriva oamenilor este ca aceea a tatălui față de fiii lui. Mânia Lui nu ține până întru sfârșit; iar milostivirea Lui veșnică este”.

De aceea spune în acest psalm că seara se va sălășlui plângerea, iar dimineața bucuria. Dumnezeu ceartă, dar și mângâie. „De te va certa El spre seară, tot El îți va aduce bucurie negrăită în zori. Cel mai bine Îl cunosc oamenii pe Dumnezeu după certarea Lui și milostivirea Lui”.

Tot așa trebuie să ne purtăm și noi cu semenii noștri care greșesc față de noi. Să avem față de ei o inimă de părinte, care caută să îndrepte greșeala, fără să-l piardă pe om.     Psalmul 29 „Te voi înălța, Doamne, că m-ai ridicat și n-ai veselit pe vrăjmașii mei împotriva mea. Doamne, Dumnezeu meu, strigat-am către Tine și m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă. Cântați Domnului cei cuvioși ai Lui și lăudați pomenirea sfințeniei Lui.

Că iuțime este întru mânia Lui și viață întru voia Lui; seara se va sălășlui plângerea, iar dimineața bucuria. Iar eu am zis întru îndestularea mea: „Nu mă voi clătina în veac!” Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseții mele putere; dar când ți-ai întors fața Ta, eu m-am tulburat. Către Tine, Doamne, voi striga și către Dumnezeul meu mă voi ruga. Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în stricăciune?

Oare Te va lăuda pe Tine țărâna, sau va vesti adevărul Tău? Auzit-a Domnul și m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu! Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu și m-ai încins cu veselie. Ca slava mea să-ți cânte ție și să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda”.

Fă RAI din ce ai! – Părintele Hrisostom Filipescu 

Pentru fericire nu avem nevoie de multe lucruri. Este de ajuns să fim în pace cu toți oamenii și să ne mulțumim cu ceea ce avem. Părintele Hrisostom Filipescu de la Țibănești are o vorbă frumoasă: „Fă rai de ce ai!”

Viața noastră este așa cum suntem noi: luminată sau întunecată, tristă sau voioasă, împlinită sau goală. „Suntem ceea ce gândim (sănătoși, bolnavi, fericiți, nefericiți)“. Fără Dumnezeu nu putem fi împliniți. Prezența Lui se simte la tot pasul, spune Părintele, de aceea nu este nevoie să căutăm prea departe fericirea. „Trăiește adevărul, bucuria și iubirea. Ele se află acolo unde ești.

Liniștea nu este într-un loc, ci într-un mod de a fi”. Oamenii de azi nu mai știu să se oprească din căutarea lor deșartă, din îngrijorarea lor necontenită, din mulțimea gândurilor și a planurilor pe care și le fac. Mereu vor mai mult și sunt dispuși să facă sacrificii mari pentru a-și împlini voia. În acest ritm, mulți ratează ceea ce este mai important în viață. Părintele Dionisie din Muntele Athos spune: „Dacă lumea ar trăi mai modest, așa, cât să aibă de ajuns, ar fi bine. Dar lumea, cu propaganda asta în care a intrat în omenire, zice: „De ce să am casa așa de mică?

Am trei-patru copii, am de toate, dar de ce să nu am o casă mare ca a celui de acolo?” Avântul acesta spre mai mult îi vatămă sufletește pe oameni. Aceștia nu se mai pot bucura de lucrurile naturale, de familie, de prieteni, de ceea ce le dă Dumnezeu. Cu cât mai arzătoare e dorința de acumulare, cu atât mai mare este tulburarea sufletească. „Moda, moda, moda! Asta-i propaganda magică a satanei ca să nu fie omul niciodată în pace, să nu se mulțumească cu atâta”.

Sfântul Apostol Pavel ne sfătuiește să nu ne asemănăm chipului veacului acestuia, adică să nu mergem cu moda. Iar Domnul ne poruncește să nu râvnim la ceea ce are aproapele nostru. Starețul Dionisie spune că omul trebuie să cugete cu smerenie: „Acela are mai mulți bani, și-a făcut casă mare, treaba lui, bine că poate. Eu sunt mulțumit că am una mai mică, și chiar dacă mănânc mai prost, mă îmbrac mai prost, sunt stăpân în casa mea”.

Surse: 1. Ieromonah Hrisostom Filipescu, Ascultă, Privește, Atinge, Editura PIM: https://www.crestinortodox.ro/credinta/fa-rai-ce-156332.html

2. Starețul Dionisie, Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 54-55: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/moda-vremurilor-noastre

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!