Puterea rugaciunii e masurata, indeobste, prin implinirea dorintelor. Am cerut, mi s-a dat. Din cate spuneti, ea pare insa cu mult mai mare. Infinita! Rugaciunea ne schimba viata. Ne ajuta sa-l aflam pe Dumnezeu si in noi, dar si in lumea care ne inconjoara, sa-i recunoastem pecetea, dupa cum spuneti, chiar si in iarba si-n flori…
– Rugaciunea te face alt om. Chiar se spune despre ea ca e oglinda vietii. Atunci cand te rogi, vezi cine esti. In rugaciune, incerci sa privesti la Dumnezeu si te vezi pe tine. Prima data te intalnesti cu tine, dupa aceea cu Dumnezeu. Iar cu Dumnezeu te intalnesti in tine, nu in afara ta.
Oamenii stau atata vreme in fata oglinzii, sunt asa de preocupati de infatisarea lor, se straduiesc sa arate bine. Hai sa stam si cu sufletul in fata oglinzii, sa vedem cum ne-am trezit dimineata, cum aratam, poate ne e sufletul cam botit si ar trebui sa il aranjam si pe el, sa ne aranjam caracterul, vointa, sa ne facem frumosi la suflet, pentru ziua care incepe. Sa plec frumos la drum dimineata! Iti rezolvi ziua, rezolvandu-ti starea. Iar ziua depinde de rugaciunea ta. Daca rugaciunea ta nu-i buna dimineata, si-i fuserita, si ziua o sa-ti fie la fel. Daca vrei sa rezolvi o zi inainte sa inceapa, rezolva rugaciunea, rezolva-te pe tine prin ea. Pune-ti sufletul in fata oglinzii.
Ca sa va dau un exemplu, la noi in manastire, slujba incepe dimineata la trei. Terminam pe la opt. Incepem ziua cu cinci ore de rugaciune. Si mai sunt parinti care se trezesc si la 12, ca sa-si faca pravila personala. Dar nu ai nevoie de timp de odihna. Te refaci si te odihnesti rugandu-te. Rugaciunea noastra e respiratia noastra. Il respiram tot timpul pe Dumnezeu. Rugaciunea a fost si la poporul nostru lege. Prin doua lucruri am mers inainte si am ramas in istorie: prin rugaciune si post. Astea sunt cele doua aripi cu care s-a inaltat poporul nostru la cer.
Extras din interviul cu parintele staret Iustin Miron de la Manastirea Oasa
Sursa: ganduridinierusalim.com
Busuiocul, planta minunată folosită la purificarea și sfințirea zonelor necurate! Să-l pui la icoane ca să ai casa păzită de toate duhurile rele!
Busuiocul are o dimensiune spirituală unică. În cultul creştin-ortodox românesc şi grecesc, busuiocul este un simbol al sacralităţii. Busuiocul uscat este folosit la prepararea aghiasmei, la purificarea şi sfinţirea zonelor necurate. Se pune de asemenea la icoane pentru protecţia locuinţei împotriva duhurilor rele.
Busuiocul este cu siguranţă planta cu cel mai puternic miros, un miros divin, unic.
Bunicile noastre aveau bunul obicei să aducă acasă, la marile sărbători, apă sfințită și busuioc sfințit, să îl pună la icoane. Este un obicei pe care orice creștin trebuie să îl păstreze și azi, mai ales în preajma Crăciunului. se spune că busuiocul sfințit îți protejează casa și sufletul.
Busuiocul sfințit are o semnificație aparte pentru credincioși. Datorită aromei sale puternice și distinse, el a fost din cele mai vechi timpuri asociat cu ritualurile religioase.
Vechii iudei care l-au urmat pe Iisus foloseau isop, o plantă asemănătoare busuiocului, la fel de aromată, dar cu flori albastre. Preoții înmuiau un mănunchi de isop în apă de râu și stropeau cu el casele, vitele și copiii, ținând o slujbă după învățăturile lui Hristos.
Mai târziu, grecii care au preluat ritualurile iudeilor creștini, au folosit busuiocul, o plantă care reprezenta credința, curățenia sufletească și smerenia.
În popor există o tradiție conform căreia busuiocul trebuie semănat de Sf. Gheorghe și cules de Ziua Crucii, pe 14 septembrie, când este dus la biserică și folosit la ritualurile de sfințire a apei.
Înmuiat în agheasmă, devine și el busuioc sfințit și mulți preoți împart câteva crenguțe din mănunchiul folosit la slujbă celor mai vrednici credincioși.
Busuiocul uscat se pune la icoane, iar aroma lui care nu se pierde nici după ce se usucă, va persista o perioadă lungă și va păstra amintirea rugăciunilor de la biserică.