Puterea tămăduitoare a RUGĂCIUNII lui IISUS 

Sfântul Ignatie Briancianinov conchide că rugăciunea lui Iisus datează de la începutul creștinismului. Creștinii din primele veacuri se rugau cu multă râvnă și înflăcărare, și în numele Domnului făceau multe minuni și semne uimitoare în fața obștii, astfel că toți credeau în puterea numelui lui Iisus. „Doamne Iisuse Hristoase” este rugăciunea celor care, asemenea îngerilor, ard de dragoste față de Ziditorul lor.

Ea „pomenește fără încetare pe Cel iubit; ea se desfată fără încetare de numele Celui iubit; ea Îl păstrează în inimă, Îl are în minte și în gură”. Despre puterea numelui lui Hristos pe care îl pomenim în rugăciune vorbește Sfântul Ignatie foarte frumos: „Numele Domnului e mai presus de orice nume; El e izvor al desfătării, izvor de bucurie, izvor de viață; El este Duh; El dă viață, preschimbă, topește, îndumnezeiește”.

Această rugăciune este atât de simplă, încât poate fi învățată și rostită chiar și de către cei care nu știu să citească. Ea poate înlocui în chip îndestulător, spune Sfântul Ignatie, rugăciunile din cărți și psalmii. Ea este de altfel rugăciunea celor care, simțind dulceața ei, au trecut de la rugăciunea citită sau rostită, la rugăciunea minții sau a inimii. Unii, „după ce au sporit în rugăciunea lui Iisus, lasă cântarea psalmilor și încep a se îndeletnici mai ales cu rugăciunea lui Iisus, din pricina îmbelșugatelor puteri și merinde duhovnicești ce sunt în ea”. Biserica îi îndeamnă pe neștiutorii de carte să practice rugăciunea lui Iisus, după rânduiala Bisericii de Răsărit.

„Mulți oameni din rândul poporului simplu, puțin sau deloc știutor de carte, s-au hrănit cu puterea rugăciunii lui Iisus întru mântuire și viața veșnică, mulți dintre ei au ajuns la mare sporire duhovnicească”. Sfântul Ioan Gură de Aur numește numele Domnului nostru Iisus Hristos un „descântec duhovnicesc”. „Acest descântec nu doar că-l scoate pe șarpe din găurile sale și îl aruncă în foc, ci și tămăduiește rănile. Iar dacă mulți, rostindu-L, nu s-au tămăduit, asta s-a întâmplat din pricina puținei loc credințe, nu datorită neputinței celor rostite”.

Aceasta o arată mai departe marele teolog amintind de vindecarea femeii cu scurgere de sânge „Fiindcă și pe Iisus mulți Îl împingeau și Îl înghesuiau, fără a se folosi cu nimic, în vreme ce femeia cea cu curgere de sânge nici măcar de trupul Lui nu s-a atins, ci doar de marginea hainei, a oprit izvoarele cele de mulți ani ale sângelui”. Iată deci, că la rugăciunea aceasta trebuie să adăugăm multă credință, altfel ne ostenim în zadar. „Acest nume este înfricoșat și dracilor, și patimilor, și bolilor. Cu acesta, dar, să ne împodobim, cu acesta să ne îngrădim”.

 

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!