Această rugăciune către Sfântul Duh se revarsă asupra credinciosului aflat la nevoie. Este una foarte puternică, grabnic ajutătoare și mult folositoare.
Ritualul de rugăciune la Duhul Sfânt este foarte puternic. Se face timp de 9 duminici consecutiv. Rugăciunea se citește, de fiecare dată, de câte 3 ori. Oricât de mare ar fi necazul și oricât de arzătoare ar fi dorința acestea își găsesc soluționarea în urma rugăciunii la Duhul Sfânt. Este important ca rugăciunea să fie rostită din suflet, cu evlavie.
Rugăciune către Sfântul Duh
Duhule Sfânt, miluiește-ne pe noi, păcătoșii! Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
Duh al adevărului și al înțelepciunii, miluiește-ne pe noi! Duh al înțelegerii și al sfatului, miluiește-ne pe noi! Duh al tăriei și al științei, miluiește-ne pe noi! Duh al evlaviei și al fricii de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Duh al iubirii, al bucuriei si al pacii, miluieste-ne pe noi! Duh al rabdarii, al bunatatii si al blandetii, miluieste-ne pe noi! Duh al umilintei si al prudentei, miluieste-ne pe noi! Duh al vietii si al mantuirii, miluieste-ne pe noi! Duh al bunavointei si al statorniciei, miluieste-ne pe noi! Duh al virtuților și al harurilor, miluiește-ne pe noi!
Duh care purifici sufletele, miluiește-ne pe noi!
Dumnezeule, care cercetezi inimile și adancul ființei omenești, miluiește-ne pe noi! Tu, Duhul Sfânt, fii milostiv și iartă-ne! Tu, Duhul Sfânt, de orice păcat, mântuiește-ne pe noi! Noi, sărmanii păcătoși, te rugăm ascultă-ne și ne iartă păcatele! Binevoiește a ne ajuta și a ne lumina calea. Întărește-ne pacea interioară, dă-ne liniște sufletească și păstrează-ne harul tău până la ultima suflare. Dumnezeule, pentru care nimic nu este ascuns, te rugăm ca prin revărsarea Duhului Sfant să purifici gândurile inimilor noastre, ca să Te putem iubi din ce în ce mai mult și să Te lăudăm de-a pururi. Amin!
Părintele Gheorghe Calciu: „Niciodată să nu deznădăjduiţi, pentru că în cea mai grea împrejurare Dumnezeu te scapă”
Aş putea să vă spun sute de cazuri din viaţa mea personală, când în momentul în care tot orizontul părea închis, când nimic nu se mai deschidea pentru mine, în clipa aceea Dumnezeu deschidea o poartă. De zeci de ori în viaţa mea, în special în închisoare, Dumnezeu m-a scos din păcat şi din lumea aceasta.
Mi-aduc aminte când am fost numit profesor la Seminar. Am fost numit în vară şi în toamnă a venit Patriarhul Iustinian la Seminar şi mi-a spus: „Să te pregăteşti de preoţie!”. Eu, care nu aveam o pregătire prea adâncă teologică, adică făcusem numai Facultatea, nu făcusem şi Seminarul, aveam nişte cunoştinţe, dar nu mă simţeam în stare! Când m-am gândit că Sfântul Ioan Gură de Aur a fugit când a fost să fie preoţit, Sfântul Grigorie la fel, şi a şi scris despre fuga sa, m-am speriat şi eu! Adică ei, care erau sfinţi, s-au temut de preoţie, că era o mare răspundere, dar eu cine eram? Apoi a venit Patriarhul a doua oară, în toamnă, şi a spus: „Joi vei fi făcut diacon!”, căci joi era hramul Seminarului. Şi m-am speriat iarăşi, mai ales că a adăugat: „Iar duminică vei fi făcut preot!”. Şi aşa a fost. Am încercat să mă rog. Mi-a spus: „Gata!”. Şi am fost preoţit.
Multe lucruri s-au întâmplat în viaţa mea, care ar fi tulburătoare pentru mulţi. Dar Dumnezeu din toate m-a scos, ca şi cum îngerul meu păzitor m-ar fi luat de ceafă şi m-ar fi scos din toate împrejurările. Nu mă refer la situaţii fizice, materiale, ci la viaţa spirituală. Atunci erau ispite foarte mari, de forţă, ispite de puşcărie, cu care eram ameninţat. Toate erau asupra mea ca un nor, dar Dumnezeu mă scotea din norul acesta. Şi chiar când am fost în închisoare, Dumnezeu m-a scos şi de acolo.
Extras din „Cuvinte vii” – ediţie îngrijită la Mănăstirea Diaconeşti, Ed. Bonifaciu, 2009, pag. 149-150
Sursa: ganduridinierusalim.com