Rugăciunea aceasta să o spui azi dis-de-dimineață! E mare puterea Sfintei Fevronia! 25 iunie, zi cu sfântă pomenire!

 

Ritorisind cineva cu toată priceperea, nu va putea spune îndeajuns durerile şi suferinţele tale, fecioară, pe care cu dragoste le-ai răbdat pentru Mirele tău Cel din ceruri; iar noi, neputincioşii, îndrăznim a aduce ţie aceste smerite cântări:

Bucură-te, că mâinile tale cu securea au fost tăiate;

Bucură-te, căci ca două mlădiţe la pământ au fost aruncate;

Bucură-te, căci cu aceste mâini sfintele cărţi tu le ţineai;

Bucură-te, că acele sfinte mâini spre rugăciune adeseori le-ai ridicat;

Bucură-te, că acum, pentru dragostea lui Hristos, jertfă vie le-ai dat;

Bucură-te, că tăindu-ţi mâinile, mintea şi inima spre cer le ridicai;

Bucură-te, că în aceste dureri ajutor de sus cereai;

Bucură-te, căci cu sete dumnezeiască dezlegarea de trup o doreai;

Bucură-te, că în cămara cea de Mire de fecioarele cele înţelepte aşteptată erai;

Bucură-te, că tu, fericită fecioară, cu ochii inimii spre cer priveai;

Bucură-te, că după tăierea mâinilor, spre tăierea picioarelor pregătită erai;

Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

 

Condacul al 10-lea

 

Vrând purtătorul de armă să taie piciorul cel drept, luând securea a lovit cu mare putere în gleznă însă nu a putut să-l taie; şi a doua oară lovind, nimic n-a sporit. Şi văzând acest lucru, a luat un lemn şi punându-l sub picior, a repezit cu furie securea şi abia l-a tăiat. Iar tu, sfântă fecioară, de mare durere din tot trupul te cutremurai şi cu inimă zdrobită pe Hristos Îl lăudai, strigând: Aliluia!

 

Icosul al 10-lea

 

Zid de diamant ai rămas, sfântă fecioară, în faţa tuturor durerilor celor mari şi amare, căci în inima ta odihneai prin credinţă, nădejde şi dragoste pe Hristos Dumnezeu, Care te întărea a le răbda; pentru care te rugăm, auzi-ne şi pe noi, cei care te lăudăm aşa:

Bucură-te, că tăindu-ţi-se piciorul drept şi pe cel stâng spre tăiere îl întindeai;

Bucură-te, că tăindu-ţi amândouă picioarele, de fericitul sfârşit te apropiai;

Bucură-te, că după tăierea sfintelor tale picioare şi mâini, în jalnică privelişte te aflai;

Bucură-te, că sângele tău cel feciorelnic, curgând, pământul l-a adăpat;

Bucură-te, că sfântul tău sânge pe pământ se vedea închegat;

Bucură-te, că de pe feciorescul tău trup, ca de pe un arbore tânăr, ramurile se vedeau tăiate;

Bucură-te, că sfintele părţi ale trupului tău pe pământ erau înşirate;

Bucură-te, căci cu sufletul tău cel sfânt, ca o pasăre din laţ, dezlegarea o doreai;

Bucură-te, căci clipa despărţirii de trup cu bucurie o aşteptai;

Bucură-te, că acum în inimă sufletul tău locuinţă îşi avea;

Bucură-te, că ultimele bătăi ale inimii tale spre Iisus erau îndreptate;

Bucură-te, că ultimele tale cuvinte, de Dânsul erau ascultate;

Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

 

Condacul al 11-lea

 

Împăratul cerului şi al pământului privind din cer la nevoinţele tale, sfântă fecioară, cu darul Său te întărea spre săvârşirea alergării tale. Iar tu, cu necurmata ta privire a inimii spre El căutând, Îi cereai ajutorul, strigând: Aliluia!

 

Icosul al 11-lea

 

Făclie picioarelor tale a fost ţie Legea Domnului şi lumina cărărilor tale celor cereşti. Pentru aceasta, prin darul Celui ce te-a ales şi te-a chemat, te-ai făcut făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii lui Hristos, pentru care auzi şi de la noi acestea:

Bucură-te, că prin vitejia cea duhovnicească pe nelegiuitul Selin l-ai ruşinat;

Bucură-te, că el, văzându-se biruit, hotărâre de moarte asupra ta a dat;

Bucură-te, că din porunca lui ostaşii sfântul tău cap l-au tăiat;

Bucură-te, că alergarea spre cer acum s-a terminat;

Bucură-te, că acum fericitul tău suflet spre cer a zburat;

Bucură-te, că Sfintele Puteri cu bucurie l-au întâmpinat;

Bucură-te, că la cămara veşnicului tău Mire ai fost dusă;

Bucură-te, că acum cununa muceniciei şi a fecioriei ai primit de la Mirele tău, Hristos;

Bucură-te, că în hora fecioarelor, acolo veşnic ai dănţuit;

Bucură-te, că după învierea cea de obşte, plată desăvârşită pentru nevoinţele tale vei primi;

Bucură-te, că, prin sfârşitul tău cel mucenicesc, preafericita ta stareţă Vriena foarte s-a bucurat;

Bucură-te, că fericitele tale moaşte cu cinste aducându-le, în mănăstire le-a îngropat;

Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

 

Condacul al 12-lea

 

Vrând blestematul Selin după a ta ucidere să prânzească, s-a dus la palatul său şi a fost cuprins deodată de o spaimă aşa de mare, că rămânând mut, şi-a ieşit din minte, şi-a lovit capul de un stâlp şi, căzând la pământ, rău a pierit. Iar poporul cel binecredincios, auzind aceasta, slavă mare a dat lui Dumnezeu pentru dreapta Sa izbăvire, zicând: Aliluia!

 

Icosul al 12-lea

 

Cântare de laudă şi de mulţumire lui Dumnezeu au cântat toate monahiile şi surorile sfintei mănăstiri la înmormântarea sfântului tău trup. Pentru aceasta te rugăm, auzi-ne şi pe noi, nevrednicii, care te lăudăm, zicând:

Bucură-te, că de la mormântul tău tămăduiri de boli se dădeau;

Bucură-te, că mulţi păgâni, văzând aceste minuni şi crezând în Hristos, se botezau;

Bucură-te, că, lăsând deşertăciunile cele lumeşti, viaţa monahicească au îmbrăţişat;

Bucură-te, că, după a ta săvârşire, pe vieţuitoarele acestei mănăstiri le cercetai;

Bucură-te, că la privegherile cele de toată noaptea, în mijlocul lor te arătai;

Bucură-te, că trei ceasuri împreună cu ele la sobornicească slavoslovie petreceai;

Bucură-te, că la arătarea ta te veseleai;

Bucură-te, că feciorescul şi slăvitul tău trup din mănăstire nu a voit să fie luat;

Bucură-te, că preasfinţitului episcop, spre mângâiere, un singur dinte i s-a dat;

Bucură-te, ca acel sfinţit dinte al tău cu mare cinste în biserica cea nouă l-a aşezat;

Bucură-te, că prin acest fecioresc dinte multe minuni s-au arătat;

Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

 

Condacul al 13-lea

 

O, preaînţeleaptă şi Sfântă Mare Muceniţă a lui Hristos, Fevronia, primeşte de la noi, nevrednicii şi păcătoşii, aceste smerite cuvinte spre lauda sfintelor tale nevoinţe şi fii mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu la ceasul sfârşitului nostru şi în ziua Judecăţii de Apoi; ca, fiind noi miluiţi prin sfintele tale rugăciuni, să cântăm şi noi împreună cu tine

slavă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

 

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerească viaţă din copilărie ai petrecut…, Condacul 1: Adunaţi-vă, iubitorii de mucenici, din Biserica dreptmăritoare…

 

Icosul 1

 

Îngerească viaţă din copilărie ai petrecut în sfânta mănăstire şi ca un crin plin de mireasma Duhului Sfânt ai crescut sub îngrijirea stareţei Vriena. Pentru aceasta şi noi, nevrednicii, cinstind patimile şi sfânta ta viaţă, te lăudăm strigând aşa:

Bucură-te, ca din fragedă copilărie pe Hristos ţi L-ai ales ca Mire;

Bucură-te, că de doi ani erai când ai intrat în mănăstire;

Bucură-te, că din copilărie Sfintele Scripturi le-ai învăţat;

Bucură-te, că, din a lor citire, spre nevoinţa ta cea bună te-ai îmbărbătat;

Bucură-te, mieluşeaua care în duhovnicescul staul din fragedă vârstă ai intrat;

Bucură-te, că în livada duhovniceştilor nevoinţe bună păşune ai aflat;

Bucură-te, că sufletul tău cu apa pustniceştilor lacrimi l-ai adăpat;

Bucură-te, că prin dragoste şi nevoinţe la ceruri ai alergat;

Bucură-te, că pentru dragostea cerescului tău Mire multe lacrimi ai vărsat;

Bucură-te, că prin sfintele nevoinţe duhovniceşte ai înflorit;

Bucură-te, că floarea frumuseţii tale cu pustniceştile nevoinţe o ai veştejit;

Bucură-te, preaînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

 

Condacul 1

 

Adunaţi-vă, iubitorii de mucenici, din Biserica dreptmăritoare, la pomenirea mult pătimitoarei Marii Muceniţe Fevronia, cu credinţă şi cu evlavie să cerem ajutorul sfintelor ei rugăciuni şi cu duhovnicească dragoste din suflet să-i strigăm: Bucură-te, preînţeleaptă fecioară, Mare Muceniţă Fevronia!

 

şi această

 

Rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Fevronia

 

O, Sfântă slăvită Mare Muceniţă a lui Hristos, Fevronia, auzi-ne pe noi, păcătoşii şi smeriţii, care alergăm cu credinţă şi cu evlavie către ajutorul sfintelor tale rugăciuni; nu ne lăsa pe noi, nevrednicii, care înotăm în valurile tulburi ale veacului de acum. Sfântă Mare Muceniţă, pleacă genunchii tăi cei duhovniceşti către Dulcele Iisus, Mirele tău Cel dorit, în a Cărui cămară acum te veseleşti şi roagă-L, cu dragostea aceea cu care Îl rugai în sfintele tale nevoinţe, să ne trimită şi nouă, celor săraci şi neputincioşi, mila şi harul Său, spre ajutor în necazurile şi ispitele noastre, care de pretutindeni ne necăjesc pe noi. Fii mijlocitoare către Preasfânta Fecioară Maria pentru viaţa cea îngerească pe care ai avut-o pe pământ. Credem că la orice mijlocire vei fi ascultată de Preabunul Dumnezeu, căci şi tu ai plăcut Lui şi ai păzit cu mare sfinţenie poruncile Lui. Şi pentru dragostea Lui ţi-ai pus sufletul tău şi te-ai adus pe tine jertfă vie, neprihănită şi cuvântătoare.

 

Deci, ca o slugă bună şi preaînţeleaptă, multă îndrăzneală având către Stăpânul şi Dumnezeul nostru, roagă-L ca nu cu a Sa dreaptă mânie să ne pedepsească pe noi, care în toate zilele şi în tot ceasul Îl supărăm cu păcatele noastre, ci cu al Său dar şi cu a Sa îndurare să ne ajute nouă să facem voia Lui, spre a scăpa de veşnicele munci şi a intra întru fericirea şi veselia cea nemărginită. Amin.

Şi se face otpustul.

Player video

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!