Rugăciunea lui Vasile Alecsandri pentru înfăptuitorii Unirii din 24 ianuarie 1859!

Rugăciunea lui Vasile Alecsandri pentru înfăptuitorii Unirii din 24 ianuarie 1859!

Marii noştri voievozi şi-au dat mâna de atâtea ori pentru a înfrunta valurile potrivnice ale istoriei, înţelegând că unirea este chezăşia păstrării fiinţei noastre pe glia străbună.

Pentru dreptul la identitate şi unitate naţională s-au jertfit Constantin Brâncoveanu şi Tudor Vladimirescu, pentru idealul emancipării sociale şi naţionale au luptat cu ânsufleţire revoluţionarii de la 1848, dintre care cei mai mulţi au devenit artizanii Unirii pe care o sărbătorim astăzi.

Cunoscuta rugăciune a poetului Vasile Alecsandri – “Vin’ la Milcov, cu grăbire / Să-l secăm dintr-o sorbire!/Ca să treacă drumul mare/Peste-a noastre vechi hotare…” – avea ca temei unitatea de cuget şi simţire a neamului românesc, existenţa sa neîntreruptă în vatra rotundă a vechii Dacii.

În această zi binecuvântată de 24 ianuarie, au fost oficiate, în orașele din cuprinsul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului slujbe de Te Deum, după care oficialitățile instituțiilor locale, centrale, precum și unitățile școlare, au depus coroane de flori, fiind susținute alocuțiuni cu privire la semnificația zilei Unirii din 1859.

Să ne reamintim în cele ce urmează întreaga poezie, devenită ulterior HORA UNIRII!

”Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Sa-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire
Și la m–rte cu-nfrățire!

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!”

Ref: wikipedia, eparhiaargesului.ro

Hora Unirii este o poezie de Vasile Alecsandri, publicată pentru prima dată în 1856, în Steaua Dunării, revista lui Mihail Kogălniceanu, titlul original fiind Hora Unirei. Se cântă mereu pe data de 24 ianuarie, când s-au unit Moldova și Țara Românească, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!