Rugăciunea pe care este bine să o spui SAMBATA. Îţi ajută familia la sănătate şi te fereşte de necazuri

Rugăciunea pe care este bine să o spui SAMBATA. Îţi ajută familia la sănătate şi te fereşte de necazuri

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care este bine să le facă un creştin în fiecare zi este să se roage. Rugăciunea este dialogul omului cu Dumnezeu, atunci când fiecare trebuie să mulţumească pentru ce a primit şi să se roage pentru sănătate.

Este bine ca rugăciunea să se facă atunci când omul simte, iar cei mai mulţi creştini obişnuiesc să îşi spună rugăciunea înainte de culcare. Aşadar, pentru că astăzi este sâmbătă, în continuare vă prezentăm una dintre cele mai frumoase şi puternice rugăciuni care se spune sâmbăta.

Rugăciune de Sâmbătă

Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog, în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim fiind pus în mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul  cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, că i-ai mântuit de robia cea cumplită şi i-ai suit în rai.

Îngroapă păcatele şi cugetele mele cele rele si viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de fața ta. Aşa, Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosițele Te-au văzut înviat din morți şi la înălțarea Ta, Te-au văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoțit de Sfinții Tăi îngeri.

Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei răposați, pentru rugăciunile Sfinților Tăi, către care zic şi eu, nevrednicul: O, fericiți slujitori ai lui Dumnezeu! Nu încetați a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi nevrednicii, care pururea greşim cu nenumărate păcate! Mijlociți pentru noi, să primim Darul şi ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu ştim a-l cere după cuviință.

Nu încetați a vă ruga, pentru ca prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertarea, săracii ajutor, întristații mângâiere, bolnavii sănătate, cei slabi la minte înțelepciune, cei tulburați linişte, cei asupriți ocrotire şi toți împreună Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, spre slava lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat, Căruia i se cuvine cinste şi închinăciune în veci. Amin

„Când Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile?” Rugăciunea voastră să fie rugăciune, nu neguţătorie…

De ce să ne rugăm”, îmi spun cei apropiaţi mie, „când Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile?” Dar eu le spun „Rugăciunea voastră nu e rugăciune, ci neguţătorie josnică. Voi nu vă rugaţi lui Dumnezeu spre a-L primi în sufletele voastre pe El, ci pe satana. De aceea, înţelepciunea cerului nu primeşte rugăciunile de pe limba voastră”.

„De ce să ne rugăm”, mormăie apropiaţii mei, „când Dumnezeu ştie de ceea ce avem nevoie mai dinainte?” Dar, cu tristeţe eu le răspund: „Aceasta este adevărat, Dumnezeu ştie că voi n-aveţi nevoie de nimic în afară doar de El. La uşa sufletului tău, El aşteaptă să intre. Prin rugăciune, uşile se deschid pentru ca Împăratul slavei să poată intra. Nu spune unul dintre voi celuilalt la uşa voastră: „Intraţi, vă rog?”.

Dumnezeu nu caută slavă pentru Sine, ci pentru voi. Toate lumile din univers nu pot adăuga nimic la slava Sa, cu atât mai puţin voi. Rugăciunea voastră este o slăvire adusă vouă, nu lui Dumnezeu. Plinătatea şi mila se află Într-Însul. Toate cuvintele cele bune pe care voi le îndreptaţi spre El în rugăciune, se întorc către voi îndoit.

O, Împăratul şi Dumnezeul meu Cel plin de slavă, doar înaintea Ta mă plec şi mă rog. Pătrunde în mine, ca un şuvoi năvalnic pe nisipul cel însetat. Ci doar revarsă-Te în mine. Tu, Apă de Viaţă dătătoare; atunci iarba va creşte uşor în nisip şi mieluşei albi vor paşte în iarbă. Ci doar revarsă-Te în sufletul meu însetat, Viaţa mea şi Mântuirea mea.

Din Episcop Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Editura Sophia, Bucureşti, 2003,  p. 44-45

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!