E bine de știut că scrierile teologice afirmă despre acest psalm că el îi conferă celui ce îl citește adesea interior, meditând cât mai profund asupra lui într-o stare de liniște și puritate sufletească certitudinea de nezdruncinat a protecției divine. Pot fi astfel evitate evenimentele cu caracter nefast, manifestându-se de multe ori un ajutor providențial chiar și atunci când acest ajutor pare a fi ceva imposibil.
Psalmul 89 este o rugăciune care are o putere foarte mare împotriva duhurilor celor rele. În stilul său poetic regele David ne arată cât de mare este apărarea lui Dumnezeu față de cei care nădăjduiesc în ajutorul Lui.
Înțelegem din aceste versuri credința profundă pe care omul trebuie să o aibă în Dumnezeu, indiferent de necazurile prin care îi este dat să treacă. Relele din viața noastră sunt fie o consecință a păcatelor, fie o cercare a credinței și a răbdării noastre.
Într-un alt psalm (124:1) spune că cei ce se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului, adică tari și de neclintit. Nu se vor clătina în veac cel ce locuiește întru acoperământul Dumnezeului cerului, adică în biserica cea vie a Mântuitorului Hristos. Dumnezeu îi ocrotește pe cei care scapă la limanul cel mântuitor al Bisericii.
Psalmul 89
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam.
Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu.
Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: „Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”,
Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii.
Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece.
Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.
Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat.
Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale.
Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins.
Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani;
Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere;
Că trece viaţa noastră şi ne vom duce.
Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine?
Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune.
Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi!
Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.
Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.
Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.
Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.