Săptămâna mare culminează cu Sfânta şi Marea zi de Sâmbătă! Ziua de mâine este extrem de importantă! Cutremură-te, omule, că Dumnezeu e mort pentru păcatele tale! Rugăciunea mare a Sfântului Mormânt se zice mâine, dis-de-dimineață:

Săptămâna mare culminează cu Sfânta şi Marea zi de Sâmbătă! Ziua de mâine este extrem de importantă! Cutremură-te, omule, că Dumnezeu e mort pentru păcatele tale! Rugăciunea mare a Sfântului Mormânt se zice mâine, dis-de-dimineață:
Sinaxar în Sfânta și Marea zi Sâmbătă

În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viață veșnică.

Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile; iar săptămâna mare este cea mai importantă; şi iarăşi săptă­mâna mare culminează cu Sfânta şi Marea zi de Sâmbătă. Se numeşte săptămâna mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că de-a lungul ei s-au săvârşit, şi mai cu seamă azi, minunile mari şi mai presus de fire şi faptele neobişnuite ale Mântuitorului nostru.

Căci, după cum la întâia facere a lumii, Dum­nezeu, săvârşind toate lucrurile, şi în urmă, în ziua a şasea, a creat pe om, făptura cea mai de seamă, iar în ziua a şaptea S-a odih­nit de toate lucrurile Lui şi a sfinţit ziua, numind-o Sâmbătă, care se tâlcuieşte odihnă, tot aşa şi la facerea lumii celei spiri­tuale, săvârşind toate în chipul cel mai bun, în ziua a şasea a creat din nou pe omul stri­cat şi, înnoindu-l iarăşi prin Crucea cea de viaţă purtătoare, S-a odihnit încă o dată cu o odihnă desăvârşită, de toate lucrurile Lui, dătătoare de viaţă şi mântuitoare.

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat şi dumnezeiesc Se pogoară şi în iad. Sufletul a fost despărţit prin moarte de trup şi 1-a dat în mâinile Tatălui.

Tot Tatălui I-a dat şi propriul Său sânge, fără să-I fie cerut; iar sângele Lui a fost preţ de răscumpărare pentru noi. Sufletul Domnului n-a fost ţinut în iad ca sufletele celorlalţi sfinţi. Cum putea, oare, să fie ţinut, o dată ce n-avea asupra Lui, ca ceilalţi drepţi, nimic din păcatul strămoşesc?

Dar nici duşmanul nostru, diavolul, n-a luat sângele prin care am fost răscumpăraţi, cu toate că noi eram în stăpânirea lui. Cum putea, oare, să ia sângele Lui din altă parte decât de la Dumnezeu? Dar, oare, tâlharul de diavol putea să-L ia chiar pe Dumnezeu? Domnul nostru Iisus Hristos a locuit trupeşte în mormânt şi cu Dumnezeirea, care era strâns unită cu trupul.

A fost împreună cu tâlharul în rai; a fost şi în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit. într-un chip mai presus de fire Hristos Dumnezeu necuprins era cu Tatăl, împărăţind împreună cu Duhul. Era pre­tutindeni; Dumnezeirea n-a suferit nimic în mormânt, după cum n-a suferit nimic pe Cruce.

Trupul Domnului a suferit şi stricăciune, adică despărţirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciune în înţelesul unei putreziri a trupului şi o nimicire desă­vârşită a mădularelor. Iar Iosif, coborând de pe Cruce sfântul trup al Domnului, l-a înmormântat într-un mormânt nou, astu­pând cu o piatră intrarea mormântului. în adevăr, iudeii s-au dus Vineri la Pilat şi i-au spus: «…Ne-am adus aminte că înşelătorul acela a spus pe când trăia că după trei zile se va scula.

Ni se pare că este bine ca prin puterea ta să porunceşti să se întărească mormântul cu ostaşi». Dacă este un înşelător, pentru ce, iudeilor, I-aţi ascultat cu râvnă cuvintele Lui pe când trăia? Dar când a spus Hristos: «Mă voi scula»?.

Poate că iudeii au scos asta din pilda cu Iona. Negreşit ei sunt fără de judecată când cer să fie întărit mormântul ca să nu se fure cumva trupul. O, cât sunt de lipsiţi de judecată! Nu ştiau că ceea ce făceau în sprijinul lor, o făceau împotriva lor! Pilat a dat poruncă, şi ei împreună cu o ceată de ostaşi au întărit mormântul şi l-au şi pecetluit.

Şi s-a făcut asta pentru a nu se pune la îndoială învierea Domnului, o dată ce erau străine şi paza şi pecetea. Dar deodată iadul se strânge şi se cutremură, când simte puterea mai tare a Domnului; şi după puţină vreme S-a sculat Hristos, piatra cea tare şi din capul unghiului, şi a scos pe cei ţinuţi din veac din iad.

Cu pogorârea Ta nespusă, Hristoase Dum­nezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, Amin.

**

Acatistul Sfantului Mormant
Acatistul Sfantului Mormant Mareste imaginea.

Sfantul Mormant – Biserica Invierii din Ierusalim

Condacul 1

In Mormant, Viata, pus ai fost, Hristoase, si prin Invierea Ta l-ai aratat locas vrednic de inchinare, stralucindu-l cu razele dumnezeirii. Catre care si noi, cugetand cu evlavie, dorind a ne umple de lumina Ta sfanta, strigam: Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!

Icosul 1

Ca o candela aprinsa de Insusi Dumnezeu aratandu-se Mormantul la fiecare Praznic al Invierii, cetele ingerilor slavoslovesc, firea tresalta si poporul se minuneaza, cantand catre el acestea:

Bucura-te, Mormant prealuminat al lui Hristos;
Bucura-te, podoaba a poporului bine credincios;
Bucura-te, marturie a invierii Celui Rastignit;
Bucura-te, faclie aprinsa de Domnul cel slavit;

Bucura-te, ca la fiecare Pasti infloresti;
Bucura-te, ca in mijlocul lumii infloresti;
Bucura-te, biserica ce rasuna de rugaciuni;
Bucura-te, ca in tine se arata rauri de minuni;

Bucura-te, ca luminezi intreaga lume;
Bucura-te, ca lasi in noi nesterse urme;
Bucura-te, ca ravnim dupa a ta binecuvantare;
Bucura-te, cel mai mare loc de inchinare;
Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!

Condacul 2

Lumea care Te-a prigonit, Mantuitorule, se arata inselatoare, amagindu-ne cu ispitele ei, dar noi, intariti fiind prin patimirea Ta, nu voim a parasim cugetarea la Mormantul Tau, pentru care cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Doamne, Cel ce esti Lumina lumii, ai fost pus in Mormant de ucenicii Tai, dar intunericul nu Te-a cuprins. Intareste-ne pe noi, cei ce suntem inconjurati de intunericul desertaciunilor, dar avem gandul la Mormantul in care ai stat, ca sa zicem catre el acestea:

Bucura-te, chivot in care taina Invierii a fost tinuta;
Bucura-te, ca in toate marginile lumii a fost raspandita;
Bucura-te, templu de care se sfarama idolii paganilor;
Bucura-te, sabie care taie in carnea ratacitorilor;

Bucura-te, ca Domnul asupra ta vegheaza;
Bucura-te, ca in loc de inchinare te aseaza;
Bucura-te, mare care ineci indoiala;
Bucura-te, miere care alungi amareala;

Bucura-te, ca pe credinciosi ii umpli de binecuvantare;
Bucura-te, ca la tine toti alearga sa gaseasca alinare;
Bucura-te, ca in tine Domnului ne inchinam;
Bucura-te, ca in sufletele noastre;
Bucura-te, Mormant plin de lumina cereasca!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!