Mă numesc Ileana și am 56 de ani, sunt în Italia, „la fix”, de 11 ani. Sărăcia și grijile m-au izgonit de acasă unde eram săracă din punct de vedere financiar.
După 11 ani de muncă în Italia am reușit să rezolv gravele probleme financiare pe care le aveam, deci nu mai sunt acea saracă, fară bani, ci sunt săracă altfel acum.
De săracie tot nu am scapat, mi s-au umplut buzunarele (am un salariu decent, mulțumitor), dar am săracit la suflet. Copiii au crescut mari fără mine, acum sunt plecați pe drumul vieții cu familiile lor, bărbatul mi s-a obișnuit că banii-i vin lunar și fară muncă, iar eu nu mai găsesc drumul către liniște.
Am îmbătrânit departe de casă, am obosit muncind pentru casă. Anii de muncă de aici, din Italia, nu au fost ușori. Au fost cei mai grei ani din viața mea, dar am suportat orice de dragul copiilor. Nopțile nedormite, mâncarea, uneori puțină, alteori suficientă, nu mai are parcă nici un gust. Zilele trec toate la fel!
Copiii sunt acum la casele lor (am 2 băieți), se întrețin singuri, nu mai au nevoie de ajutorul meu. Bărbatul, deși asteaptă bani de la mine pentru întreținerea casei, în cei 11 ani petrecuți departe unul de celălalt, și-a făcut o viață a lui, una paralelă cu cea pe care o avea cu mine, în care eu nu mai am loc. Ceea ce mai împărțim în doi este spațiul din casa noastră, când merg în concedii în țară.
De multe ori m-am gândit că ar fi timpul să mă retrag acasă, dar la anii mei… nu pot lua nici pensie (nu am ajuns încă la vârsta pensionării) și nici nu ar vrea să mă angajeze cineva.
Cum m-aș putea întreține? Voi continua să muncesc aici, atât cât voi putea, apoi… încotro? Trăiesc între trecut și prezent: trecutul plin de grija copiilor și de teama de a nu reuși să îi intrețin și prezentul în care nu mă mai regăsesc decât singură și pierdută. Ce a însemnat Italia pentru mine?
Salvarea viitorului copiilor mei și rătăcirea sufletului meu.
Tara în care nimeni nu plătește apa, gazul și electricitatea. Fiecare om are chiar dreptul la 120 litri de benzină pe lună, plus un apartament gratis! Ăsta da exemplu
Turkmenistanul este a 4-a țară cu cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume. Este remarcabil că pricipalele ramuri industriale, agricultura, sistemul energetic și infrastructura rutieră aparțin exclusiv statului.
S-a păstrat tradiția de a se oferi apartamente gratuite bugetarilor, iar cei nerăbdători își pot lua casă în credit la o dobândă de doar 1%, pe 30 de ani.
Totuși, meritul unei economii prospere nu le aparține oamenilor, ci naturii. Costurile mici de trai sunt posibile doar datorită resurselor naturale de care dispune țara, și nu datorită unei economii prospere.
Celelalte țări ai fostei URSS îi invidiază pe turkmeni pentru condițiile accesibile de trai, dar să nu ne amăgim. Binele lor are două tăișuri, una e să fii bogat și liber într-o țară dezvoltată și alta e sa fii sub dictatură cu ”bine” nemeritat.
Se poate spune că istoria Turkmenistanului se întinde pe mai multe milenii, întrucât au fost descoperite pe teritoriul țării vestigii arheologice vechi de 5.000 de ani.
Republica Sovietică Socialistă Turkmenă, prescurtat: RSS Turkmenă, a fost o republică constituentă a Uniunii Sovietice până în 1991, când și-a proclamat îndependența sub numele de Turkmenistan.
A fost constituită pentru prima dată pe 7 august 1921 ca Regiunea Turkmenă a RSSA Turkestan. Pe 13 mai 1925 a fost transformată în RSS Turkmenă și a devenit o republică separată în cadrul URSS-ului.
Pe 27 octombrie 1991, în contextul general, de destrămare a Uniunii Sovietice, țara și-a proclamat independența și a fost redenumită Republica Turkmenistan, pe scurt, Turkmenistan.