Obrejenia sau Probejenia, așa cum este cunoscută în folclorul tradițional sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului, marchează începutul toamnei. E momentul din an în care frunzele încep să-şi schimbe culoarea, iarba nu mai creşte, apele se răcesc iar târâtoarele se retrag pentru iernat.
Schimbarea la Față a Domnului. Pe muntele Tabor, pe când Iisus se ruga, apostolii, moleşiţi de somn, tresar deodată la o privelişte nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, faţa Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe că zăpada. Dar, imediat, au parte de un lucru şi mai neobişnuit: în această lumină, doi bărbaţi stau de vorba cu Iisus despre patima şi moartea Sa în Ierusalim.
Este vorba despre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie. Semnificaţia tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu şi transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din viaţa aceasta. În popor, această sărbătoare este prăznuită pe data de 6 august şi este privită şi ca începutul toamnei.
Schimbarea la Faţă mai este numită şi Obrejenia, denumire ce vine din slavonă şi înseamnă transformare, schimbare. Denumirea în limbă greacă a sărbătorii este Metamorphosis (transfigurarea). Sfântul Antim Ivireanul o numeşte sugestiv Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.
De-acum nu mai e voie la scăldat în ape curgătoare, nici la spălat rufe la râu. Nici măcar animalele nu se mai scaldă după această dată.
Pe data de 6 august creştinii prăznuiesc „Schimbarea la faţă” a lui Iisus Hristos. Sărbătoarea are ca semnificaţie momentul în care apostolii Mântuitorului, aflaţi pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Său.
În credinţa populară, sărbătoarea punctează începutul toamnei. „schimbarea la faţă este momentul în care o pornim încet spre toamnă”, a precizat Janeta Ciocan, muzeograf la Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Populară Maramureş.
Schimbarea la Faţă mai este numită în popor şi Obrejenia, denumire ce vine din slavonă şi înseamnă transformare, schimbare. Transfigurarea domnului aşa cum mai este numită sărbătoarea este unul dintre evenimentele sescrise de evangheliile sinoptice, în care Iisus se schimbă la faţă pe Muntele Tabor.
Iisus devine strălucitor, vorbeşte cu Moise şi Ilie şi este numit Fiul lui Dumnezeu. Acest miracol este unic faţă de celelalte care apar în Evanghelii în sensul că efectul miracolului se produce asupra lui Iisus. Sfântul Toma de Aquino considerat schimbarea la faţă cel mai mare miracol în sensul că acest miracol completează botezul şi ne arată perfecţiunea vieţii în Rai.
Tradiţii şi superstiţii
În credinţa populară se păstrează o serie de obiceiuri, tradiţii şi superstiţii. Se spune că aceia care nu ţin această sărbătoare vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească.
Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe. Fetelor care se spală în această zi nu le mai creşte părul, aşa cum nu mai creşte iarba.
Despre oamenii care nu-şi văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineaţa zilei, se spune că vor muri până la sfârşitul anului.
În această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de către cineva, că aşa vei fi tot anul. Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă, respectiv beţie, tutun, preacurvie, sigur vor fi vindecaţi.
Femeile însărcinate, dacă vor ţine această zi, vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi. „Este ziua în care se adună plantele de leac pentru sănătate”, a subliniat Janeta Ciocan.
O superstiţie mai ciudată este legată de târâtoare. Tradiţia populară spune că până pe 14 septembrie, când se prăznuieşte Ziua Crucii nu este voie să omori niciun şarpe.
„Dacă vezi un şarpe să te fereşti de el pentru că până pe data de 14 septembrie ei îşi caută cuibul de iernat. După acea dată ei trebuie omorâţi pentru că se crede că au făcut un mare rău şi nu-i mai primeşte pământul”, a mai adăugat muzeograful.